De ce le vorbeşti în pilde?


Unul dintre modurile prin care Domnul Isus a comunicat adevărurile cu privire la relaţia omului cu Împărăţia lui Dumnezeu, sunt pildele. Pentru unii pildele au fost şi rămân o taină pînă astăzi. Totuşi, de ce Domnul Isus a folosit acest fel de comunicare pentru a explica adevărurile cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu, ascultătorilor săi? Oare nu tocmai pentru atitudinea celor ce au întors spatele Domnului Isus şi s-au alipit de rău mai mult decât de Dumnezeu.  Tocmai această întrebare i-au pus-o ucenicii atunci când L-au întrebat:

„De ce le vorbeşti în pilde?”

Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit. (Matei 13:10-17)

Aud dar nu înţeleg, privesc dar nu văd şi nu înţeleg

Domnul Isus citează cuvintele prorocului Isaia atunci când Dumnezeu l-a trimis la poporul său care i-au întors spatele şi s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu.

Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea. Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… (Isaia 1:2-4)

De ce poporul nu aude, nu vede şi nu înţelege? Oare nu este din cauza păcatului şi a fărădelegilor din inima lor? Oare nu este din cauză că au dat afară pe Dumnezeu din viaţa lor şi s-au întors cu faţa înspre păcat? Oare să nu fie din cauza încăpăţinării şi îngâmfării faţă de cuvântul lui Dumnezeu pe care pretindeau că-L cunoşteau dar pe care nu-L împlineau? Acelaşi lucru se referă şi la oamenii religioşi din vremea Domnului Isus şi la cei din vremea noastră care pretind că cunosc pe Dumnezeu dar cu fapta îL tăgăduiesc. Ei au urechi dar nu aud, au ochi dar nu văd şi nu înţeleg pentru că şi-au împietrit inima prin alegerea pe care au făcut-o de-al respinge pe Mântuitorul, şi de-a continua jocul cu păcatul, respingând chemarea la pocăinţă care li se face în fiecare zi.

Celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are

Unora le-a fost dat să cunoască tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar altora nu. Acest lucru îl afirmă Domnul Isus în rugăciunea Sa din Matei 11:25-27:

În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!” „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. (Matei 11:25-27)

Tainele lui Dumnezeu a fost ascunsă de cei pricepuţi şi înţelepţi în felul lumii acesteia, şi din categoria lor făceau parte fariseii şi saducheii care se credeau înţelepţi, pricepuţi şi din cale afară de religioşi în felul lumii acesteia. Oare nu de ochii lumii făceau ei toate lucrurile tocmai ca să-şi arate neprihănirea lor înaintea oamenilor şi nu înaintea lui Dumnezeu. Oare nu această atitudine de mândrie şi încăpăţânare i-a lipsit de dreptul de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu? Pretindeau că au împărăţia lui Dumnezeu dar n-au avut-o niciodată şi nici n-o vor avea, doar dacă îşi schimbă atitudinea.

Pentru a accepta adevărurile cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fim ca pruncii, simpli şi creduli. “Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Isus. “Da, Doamne” I-au răspuns ei. Ucenicii erau pruncii care prin ascultare şi dorinţa de a cunoaşte pe Domnul Isus au primit şi înţeles tainele lui Dumnezeu. Doar acela care având o atitudine de ascultare şi acceptare sau o foame după Cuvântul lui Dumnezeu, îL va înţelege şi va da rod, o sămânţă 30, alta 60 şi alta 90. 

Dragul meu, din ce categorie faci parte tu? Accepţi tu Cuvântul lui Dumnezeu şi chemarea la pocăinţă care ţi-o face Tatăl ceresc în fiecare zi? Sau prin încăpăţânarea şi împietrirea inimii tale te consider mai înţelept şi mai priceput, adunându-ţi o comoară de mânie pentru ziua mâniei lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s