Zilnic suntem martori cu toţii la violenţele, persecuţiile şi atacurile teroriste ce au loc în lumea musulmană împotriva celor “necredincioşi”. De ce oare cei ce se numesc “religia păcii” dau dovadă de atâta violenţă, persecuţie şi ură faţă de cei ce împărtăşesc o altă credinţă?  De ce cei ce numesc islamul cea mai frumoasă religie din lume au ales calea violenţei, persecuţiei şi războiului împotriva celor ce cu adevărat au şi propovăduiesc pacea? De ce dintre toate religiile doar musulmanii îşi apără religia, prin aplicarea violenţei şi prin a pune foc ambasadelor, bisericilor, Bibliei şi oamenilor? Oare aceasta să fie religia păcii? Oare aceasta să fie cea mai frumoasă religie din lume?

Adevăr şi nu mit este că trăim în două lumi diferite ce sunt contrar opuse una alteia prin cultură, prin felul de gândire şi prin felul de închinare la doi dumnezei diferiţi. Cele doua lumi sunt în conflict unul cu altul nu de acum 10 sau 100 de ani ci de la apariţia Islamului. Muhamad în ultimii zece ani din viaţa sa a organizat 65 de campanii militare dintre care 27 le-a condus personal. În toate aceste campanii militare a cucerit popoare aplicând violenţa şi oricine nu dorea să devină musulman, era pedepsit cu moartea. După moartea sa succesorii săi au răspândit islamul şi au lărgit imperiul lui Muhamad prin violenţă şi vărsare de sânge. Însă de aceasta nu a fost scutită nici familia lui Muhamad după cum este scris: “… căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri. (Matei 26:52)”. 

Muhamad a dat instrucţiuni oamenilor săi ca să lupte împotriva evreilor, creştinilor, perşilor, hinduşilor şi altor popoare. Astfel timp de patru secole vecinii au fost jefuiţi, prădaţi, luaţi în robie şi impuşi să se convertească la islam sau să plătească tribut. Deci prin urmare aşa numitul război sfânt a început odată cu Muhamad şi continuă până astăzi împotriva tuturor religiilor. Nici o altă religie în lume nu a omorât atâţia creştini, musulmani, hinduşi şi alte religii în Numele lui Dumnezeu. Oare Dumnezeul adevărat doreşte astfel de jertfe? Adevărul este că Dumnezeul Sfintelor Scripturi doreşte ascultare din partea noastră iar nu jertfe de felul acesta. Dumnezeul căruia i se închină musulmanii doreşte însă astfel de jertfe ca omorul pentru că el de la început a fost un ucigaş şi un mincinos.

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.” (Ioan 8:44-47)

Întodeauna mi-am pus întrebarea: De ce musulmanii omoară tot pe ai lor, oare cei ce mor dintre musulmani nu împărtăşesc aceeaşi religie cu ei? Să fie oare în cinstea dreptăţii şi a păcii pe care ei o promovează prin violenţă? 

Mit şi nu adevăr este că islamul nu este religia păcii. De această părere sunt mulţi musulmani dar care se tem să-şi spună părerea de dragul de a nu rămâne fără viaţă, familie, etc. Pentru musulmani religia păcii este un mit în care ei singuri nu cred. De ce oare? Pentru că în Coran sunt 109 versete prin care Muhamad cheamă la ură şi violenţă împotriva tuturor celorlalte religii. Iată câteva pasaje:

Nu slãbiţi urmãrirea oamenilor [necredincioşi], chiar dacã suferiţi, Cãci ei suferã la fel cum suferiţi voi, dar voi nãdãjduiţi de la Allah ceea ce ei nu nãdãjduiesc. (An-Nisa 4:104)

Iarã rãsplata acelora care luptã împotriva lui Allah şi a Trimisului Sãu şi cautã sã semene pe pãmânt stricãciune este cã ei vor muri omorâţi sau rãstigniţi pe cruce. (Al-Mâ’idah 5:33)

Şi luptaţi împotriva lor pânã ce nu va mai fi ispitã şi pânã ce religia va fi în întregime pentru Allah! Iar de se vor opri, Allah este Cel care Vede Bine [Basir] ceea ce fac ei. (Al-Anfâl 8:39)

Şi sã nu-ţi închipuie niciodatã cei care nu cred cã ei au scãpat , cãci ei nu vor putea niciodatã sã Ne împiedice ! Deci pregãtiţi [pentru luptã] împotriva lor tot ceea ce puteţi din forţã şi din cai înşeuaţi, cu care sã-i înspãimântaţi pe duşmanul lui Allah şi pe duşmanul vostru. (Al-Anfâl 8:59-60)

Luptaţi împotriva acelora care nu cred în Allah şi nici în Ziua de Apoi şi nu opresc ceea ce Allah şi Trimisul Sãu au oprit şi nu împãr- tãşesc religia Adevãrului, dintre aceia cãrora li se zice oameni ai Scripturilor, până când îl vor plăti pe Uzayr cu supunere şi ei vor fi supuşi. Iudeii zic:”Uzayr este fiul lui Dumnezeu!”, iar creştinii zic:”Mesia este fiul lui Dumnezeu!” Acestea sunt cuvintele lor, [rostite] cu gurile lor. Ei spun vorbe asemãnãtoare cu ale acelora care nu au crezut de dinainte, Alah să îi nimicească. (At-Tawbah 9:29-30)

Doar din aceste puţine pasaje este clar că toate celelalte religii, inclusiv şi creştinismul care sunt numiţi oamenii Scripturilor sunt duşmanii lui Alah. Alah nu chiamă la pace ci cheamă la război, violenţă, ură  împotriva celorlalte religii până vor fi nimicite cu totul. Deci fiecare musulman este chemat la război împotriva tuturor celorlalte religii şi nu la pace aşa după cum pretind unii. Prin urmare nu poate să fie altfel decât ură, violenţă şi război pentru că tot Coranul vorbeşte despre aceasta. De aceea lipseşte libertatea de a gândi, acţiona şi să nu dea Domnul să ai o părere diferită de ei.

Adevăr şi nu mit este că creştinismul este religia păcii şi nu islamul.  Mă întreb câţi creştini, evrei, etc s-au explodat pentru că musulmanii nu cred în divinitatea Domnului Isus Hristos? Am văzut că urmaşii lui Muhamad sunt chemaţi să lupte împotriva celorlalte religii. La ce însă a chemat Domnul Isus pe urmaşii Săi? 

Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu. (Ioan 15:17-23)

Domnul Isus a chemat pe urmaşii Săi la dragoste pentru că orice relaţie se bazează pe respect şi dragsote şi dragostea acoperă ura, violenţa la care au fost chemaţi musulmanii în contrast cu creştinii.

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.” Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl”; căci Tatăl este mai mare decât Mine. Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi. (Ioan 14:27-29)

Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine. (Romani 12:18-21)

Creştinii au fost chemaţi să se împace cu Dumnezeu prin credinţă în Domnul Isus Hristos şi să trăiască în pace unii cu alţii. Răzbunarea însă este a Domnului care va răsplăti pe fiecare după faptele sale. De aceea nu veţi vedea niciodată creştini explodându-se în moscheie sau în orice alt loc din ţările musulmane ci propovăduind Evanghelia păcii Domnului Isus Hristos. 

Vă las pe voi să vă faceţi concluzia la sfârşitul acestui articol şi să urmaţi pe Cel ce a adus pacea şi ne cheamă să ne împăcăm zilnic cu Dumnezeu.

Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:18-21)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s