Inocenţa copiilor e în pericol sau despre influenţa desenelor animate


De mai mult timp mă preocupă aceste gînduri şi am văzut necesară prezentarea lor în acest articol spre judecata şi discreţia citirorilor.
Industria mondială a filmului cu desen animat s-a shimbat drastic de la o generaţie la generaţie şi ceea ce privesc copiii noştri acum este pe de parte a fi acele desene inocente din copilăria noastră.
    Conform studiilor recente ale Academiei Americane de Pediatrie, copiii până la doi ani de zile nu trebuie expuşi în general la urmărirea televizorului sau calculatorului, pentru că aceasta poate influenţa dezvoltarea normală a creierului. Cercetările dezvoltării creierului la vîrstă mică  arată că pentru dezvoltarea normală a bebeluşilor şi copiilor ei au nevoie de contact direct cu oamenii. Dacă până în anul 2000 medicii preîntâmpinau că urmărirea televizorului sau a calculatorului de către copii poate duce la comportament agresiv, obezitate, apatie, încetinirea schimbului de substanţe în organism, perturbarea imaginaţiei, ect, pentru prima data medicii au venit cu o interzicere categorică. „Conform studiilor, în mediu un copil vizionează doar în emisiuni 14000 de menţiuni sau aluzii la comportament sexual, iar anual consumă din celelalte surse mass-media reclamă despre alcool de 2 miliarde de dolari.”(Steve Rubenstein, „Medicii recomandă interzicerea televizorului pentru copiii mici”)
    Îmi aduc bine aminte cum în copilărie erau anumite zile şi doar anumite ore cînd puteam viziona desen animat la televizor. Şi asta se întâmpla foarte rar. „Stai că ţi-arăt eu!”, „Motanul Leopold”, şi alte desene inspirate din poveşti sunt cele cu care am crescut noi. Iar duminica era zi deosebită cînd ne uitam la „Super Cartea” cu istorii din Biblie. Nu îmi amintesc ca părinţii să mă fi dojenit cumva pentru că am făcut ceea ce am văzut în desen animat. Şi nici nu ne-au interzis să privim unele sau altele. Cred eu, pentru că şi erau destul de inocente în comparaţie cu cele la care sunt expuşi copiii mei acum.
    Şi sîntem cu toţii de acord că desenele animate au menirea să educe anumite valori, să arate exemple frumoase demne de urmat pe înţelesul copiilor, folosind un limbaj, imagine şi acustică respectivă.
    Cînd am devenit şi eu părinte şi am început a arăta desene animate copiilor mei, am hotărît că vom privi mai întîi noi fiecare desen animat pentru a verifica care este conţinutul. Am început cu desenele copilăriei noastre care, în mare parte, au fost foarte amuzante şi distractive pentru ei. Doar că, ne-am convins de individualitatea fiecărui copil şi despre influenţa desenelor, anume prin transpunerea celor văzute în realitate. Dacă cel mai mare băiat al nostru cînd avea 4-5 ani s-a distrat la desenul „Stai că ţi-arăt eu!”, cel mai mic însă a început a imita lupul fumînd, folosind pentru asta orice creion sau pix care îi nimerea la îndemînă şi ascunzîndu-se sub masa (nici eu nici soţul meu nu fumăm). A trebuit să ştergem desenul animat respectiv din calculator.
    Asta ne-a făcut să fim şi mai atenţi la ce privesc copiii noştri. Spre marea noastră uimire, foarte multe filme cu desen animat nu au trecut „cenzura” noastră. O să enumăr doar cîteva dintre criteriile după care ne-am condus.
Subiectele prezentate
     Declinul moral şi al valorilor autentice poate fi foarte bine întrezărit şi în desenele animate de ultima generaţie. Iar autorii prin măiestria imaginilor şi efectelor (care de altfel şi îi atrag cel mai mult pe copii) strecoară anumite „norme şi valori” care pur şi simplu atacă inocenţa copiilor. Şi copiii trăiesc ceea ce văd în desen animat imediat, pentru că şi nu disting încă bine imaginarul de realitate. Una din cele mai des repetate fraze ale copiilor este: „Aşa am văzut în desen animat”. Ei învaţa să gîndească, să se comporte exact ca eroii preferaţi.
    Cel mai mult mă deranjează cum modul de viaţă imoral este propus copiilor drept normă. Astfel în „Madagascar-2” cele două maimuţe sunt doi parteneri homosexuali, iar împăratul lemurului are o orientare sexuală diferită de cea normală. Prietenia, dragostea şi mai apoi căsătoria pinguinului cu o păpuşă este cu totul ieşită din comun, dar toate personajele o acceptă, pentru că „dragostea este diversă şi nu are margini”.
    Aceeaşi „egalitate în diversitate” o prezintă şi desenul recent apărut „Gnomeo şi Juliet”. Nu ştiu cîţi din voi aţi reuşit şă îl arătaţi copiilor voştri fără a-l privi. Este un subiect clasic- Romeo şi Juliet- prezentat într-o tentă modernă. Pe tot parcursul desenului apare un personaj masculin mai degrabă dezbrăcat decît îmbrăcat, impunîndu-şi modul lui de viaţă comunităţii de pitici în care locuia. Toţi îl acceptă aşa cum este el, nimeni nu este deranjat de viaţa lui frivolă şi foarte publică. Nimeni nu vede nici un pericol.
Dacă ne aruncăm ochiul critic asupra altui desen animat aparut anul acesta „Open seazon 3”, atunci mă întreb dacă scena finală în care cerbul-transvestit iese din tort şi ideea petrecerii burlăceşti îşi are locul într-un desen destinat copiilor?
Acestia ar fi doar observările personale din producerile recente.
Atunci mă întreb: de ce se atacă inocenţa copiilor prin astfel de subiecte?
Concluzia la care am ajuns este că se impune intenţionat o gîndire adultă copiilor. Copiii sunt hrăniţi cu „valori” care distrug familia şi comportamentul adecavat pe care părinţii încearcă din greu să-l cultive în ei. Întreaga industrie a filmului şi a mass-media cunoaşte foarte bine că odată injectând copiii cu imoralitate ţintesc viitorul.
Părinţii care au acceptat să lupte pentru valorile sănătoase creştineşti moştenite de generaţii, ar trebui să îşi protejeze serios copiii de astfel de desene animate şi să stabilească reguli rigide.
    Dacă e să vorbesc despre limbajul folosit în desenele animate moderne, este departe de a fi unul adecvat pentru vîrsta copiilor. Cele mai multe glume sînt mature şi au o tentă sexuală, iar felul în care se adresează unele personaje unii altora ar putea trece în rândul cuvintelor insultătoare. Aţi putea riposta zicînd că desenele nu sunt unica sursă de unde copiii învaţă toate cuvintele pipărate. Dar de ce ar trebui se le aude din lumea desenului animat, care tebuie să aibă un limbaj ziditor?
    Mă îngrozesc în multe desene şi efectele vizuale, personajele deloc drăguţe, chiar pe alocuri înspăimântătoare. Dacă părinţii luptă cu frică copiilor faţă de întuneric sau de lupul cer rău, atunci vizionarea desenelor „Monştrii împotriva extratereştrilor” sau a canalelor CartoonNetwork o să agraveze starea copiilor, ba mai mult o să îi încurajeze la agresivitate.
    Responsabilitatea părinţilor este să înveţe copiii să-şi păzească inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbe 4:23) Dumnezeu să ne ajute pe toţi să adunăm comori şi valori în inima copiilor şi să-i protejăm de răul deghizat şi propagat.

Rodica Filat

Un gând despre “Inocenţa copiilor e în pericol sau despre influenţa desenelor animate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s