Iertarea este cheia zidirii şi continuării relaţiilor dintre oameni. Domnul Isus ne-a chemat să iertăm pe toţi cei ce greşec şi ne rănesc într-un fel sau altul. Dar ce să facem atunci când oamenii ne-au rănit şi nu vin să-şi ceară iertare? Iertarea cuprinde două aspecte, cel de a ierta şi cel de aţi cere iertare. Apostolul Pavel în Efeseni 4:32 spune:

Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:32)

Iertarea este o poruncă de la Dumnezeu şi dacă nu o împlinim ea va aduce rană şi durere în inima noastră. Iertarea este un act al împlinirii voii lui Dumnezeu în viaţa noastră iar neiertarea este un semn al amărăciunii din inima noastră.

Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. (Matei 6:14-15)

Iertarea arată că ai o relaţie personală cu Tatăl şi că ai înţeles preţul nespus de mare care l-a plătit Dumnezeu pentru a achita datoria noastră faţă de El care în comparaţie cu greşelile oamenilor comise faţă de noi sunt o nimica. Atunci când nu eşti în stare să ierţi amărăciunea din inima ta va creşte şi va înăbuşi relaţia ta cu Dumnezeu, după care relaţia ta cu semenii.

Viaţa lui Iosif este un exemplu bun de iertare pentru noi toţi. Urât de faţii săi, după care vândut la vârsta de 17 ani, rob în casa lui Potifar, întemniţat pentru credincioşia sa faţă de Dumnezeu, Iosif nu permite amărăciunii să-şi facă culcuş în inima sa. În tot acest timp Iosif a rămas credincios lui Dumnezeu iar mai târziu, după ani lungi când era în poziţia care îi permitea să se răzbune, Iosif a dovedit iertare şi dragoste faţă de fraţii săi.

Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: „Aşa să vorbiţi lui Iosif: „Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!” Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.” Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi, dar, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile. (Geneza 50:15-21)

Iosif a recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu în toată viaţa sa şi că Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să scape viaţa unui popor în mare număr. Ce facem noi atunci când suntem prigoniţi şi vorbiţi de rău din cauza Numelui Domnului Isus? Atunci cînd suntem ameninţaţi cu moartea pentru credinţa noastră în Domnul şi Mântuitorul nostru?

Căci noi, cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. (2 Corinteni 4:11)

Atunci când înţelegem rostul suferinţei în viaţa noastră vom fi împliniţi şi vom vedea cum suferinţele noastre de o clipă aduc viaţă în viaţa celor ce ne-au prigonit şi ne-au rănit. Da, vei zice, este mai uşor să ierţi pe unul care îţi este străin şi nu te înţelege decît pe fratele tău. Este adevărat dar Pavel spune Colosenilor:

Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. (Coloseni 3:12-13)

Iertarea va arăta caracterul creştinului şi persoana Domnului Isus în viaţa creştinului. Cum v-a iertat Hristos… Dar cum ne-a iertat Cristos?

Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!” (Luca 23:33-37)

Creştinii sunt chemaţi să ierte ca şi Cristos. Creştinii sunt o făptură nouă în care locuieşte Duhul Sfînt şi în care nu este loc pentru amărăciune şi răzbunare.

Dragul meu, ne+iertarea aduce amărăciune şi tristeţe. Haideţi deci să iertăm şi să urmăm exemplul Domnului nostru Isus Cristos care a iertat şi ne-a adus iertare.

Anunțuri

5 gânduri despre „… După cum iertăm şi noi greşiţilor noştri.

  1. oricum nu ai ce face decit sa ierti pentru ca sa nu se acumuleze amaraciunea in inima ta. Sunt de acord ca este cu mult mai greu sa ierit si mai ales cind este vorba de atita aur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s