Cum îţi foloseşti dreptul oferit de Dumnezeu?


Dumnezeu a înzestrat pe fiecare om cu capacităţi şi posibilităţi pe care omul trebuie să înveţe să le folosească cu multă înţelepciune. Şi viaţa ne oferă multe oportunităţi pe care noi creştinii trebuie să ne învăţăm să le folosim pentru a spune tuturor despre bucuria mântuirii primită în Domnul Isus Hristos. Zilnic ne aflăm la răscruce, între nepăsare şi acţiune. Nepăsători faţă de dreptul/posibilităţile ce le avem să vestim Evanghelia şi în acelaşi timp putem să fim înţelepţi şi să acţionăm, folosind orice oportunitate pentru a duce Evanghelia oamenilor. Nu aş vrea să fim asemănaţi cu Esau care şi-a nesocotit dreptul. Să privim dar ce a nesocotit Esau şi ce a apreciat şi folosit Iacov.

Esau 2

Esau şi-a nesocotit dreptul oferit de Dumnezeu

Esau, fiul lui Isaac, deţinea dreptul de întâi născut. Acest drept i-a fost acordat de Dumnezeu la naştere. Acest drept nu l-a ales el sau părinţii lui ci i-a fost dat în dar de către Dumnezeu. Iată ce ne relatează Sfânta Scriptură despre naşterea lui Esau şi a lui Iacov, fratele său.

S-au împlinit zilele când avea să nască; şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni. Cel dintâi a ieşit roşu de tot, ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau. Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mâna de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei. (Geneza 25:24-26)

Iacov şi-a dorit foarte mult dreptul pe care îl deţinea fratele său, drept care era priveligiat şi onorat de Dumnezeu şi oameni. Totuşi vedem că mai tîrziu Iacov a obţinut ceea ce îşi dorea atât de mult şi pentru ce se luptase încă din pântecele maicii sale. Esau însă a privit dreptul de întâi născut nu cu ochii lui Iacov ci ca pe ceva uşor şi fără preţ.

Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi. Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov. Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp, rupt de oboseală. Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut?” Şi Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut. (Geneza 25:27-34)

Ceea ce era o binecuvântare mare pentru Esau, el a nesocotit şi l-a vândut pentru un blid de linte. Ce ieftin? Potrivit Sfintei Scripturi (Deut. 21:15-17),  cel ce deţinea dreptul de întâi născut i se cuvinea binecuvântarea tatălui şi o parte dublă din moşterea tatălui său, cât şi dreptul de a continua numele de neam al tatălui său. El deţinea poziţia de frunte între fraţii săi şi ultimul cuvânt era după el. Acest statut era unul priveligiat, statut pe care Esau l-a dispreţuit şi l-a vândut pe un blid de linte. De ce oare Esau a dispreţuit acest drept? Pentru că Esau s-a lăsat condus de pofta lui pământească, şi condus de dorinţa aceasta de-aşi împlini pofta şi-a vândut dreptul de întâi născut, în loc să roage pe Dumnezeu să îi împlinească nevoia pe care o avea.

Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. (Evrei 12:16)

Dacă ne gândim la noi ce asociere putem face cu dreptul pe care l-a primit Esau. Prin credinţă în Domnul Isus noi am primit dreptul să ne numim copii lui Dumnezeu.

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; (Ioan 1:12)

Să nu nesocotim deci dreptul pe care l-am primit în dar ca să ne numim copii lui Dumnezeu. Totuşi ce implică acest drept? Implică o ascultare totală de Cuvântul lui Dumnezeu şi trăire curată înaintea lui Dumnezeu, fiind o mărturie pentru oameni. Acest drept ne dă dreptul să strigăm “Ava, adică Tată” şi să proclamăm cu toată puterea noastră că Hristos este Domnul şi Mântuitorul nostru. Oricine a primit dreptul acesta, va proclama fără ezitare, frică şi ruşine pe Domnul Isus Hristos.

Dragul meu ce faci tu cu dreptul pe care l-ai primit de la Dumnezeu?

Esau n-a primit binecuvîntarea Tatălui Său

Esau

Timpul s-a scurs şi pentru Esau de parcă nici nu se întâmplase nimic şi de parcă nici nu vânduse nimic fratelui său Iacov. Însă când tatăl lor Isaac era pe moarte a chemat pe Esau şi i-a zis:

Isaac îmbătrânise, şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele. Acum, dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat. Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.” (Geneza 27:1-4)

Isaac n-a cunoscut despre fapta lui Esau prin care şi-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov pe un blid de linte. Însă, Dumnezeu care cunoaştea despre fapta lui Esau, n-a îngăduit ca Esau să primească binecuvântarea tatălui său ci Iacov s-o primească.

Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. (Evrei 12:17)

În timp ce Esau este plecat la vânat, Iacov prinde iezii iar mama îi pregăteşte lui Isaac o mâncare aşa cum îi plăcea lui. Cu blana iezilor îşi acoperă mâinile după care se prezintă înaintea tatălui sau cu mâncarea gustoasă, dându-se drept Esau.

El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?” Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” Isaac a zis fiului său: „Cum l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.” Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te, dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său, Esau; şi l-a binecuvântat. Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.” Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze.” Iacov i-a adus, şi el a mâncat; i-a adus şi vin şi a băut. Atunci tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te, dar, şi sărută-mă, fiule.” Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui., apoi l-a binecuvântat. (Geneza 27:18-27)

În felul acesta Iacov a primit binecuvântarea tatălui său iar Esau când a venit de la vânătoare şi a aflat că fratele său primise binecuvântarea care îi aparţine dar care o vânduse şi o nesocotise s-a supărat grozav pe fratele său. Înşelăciunea adusă de Iacov nu este o soluţie pentru a primi binecuvântarea, mai târziu Iacov a plătit scump pentru înşelăciunea făcută. Cel înşelat va ajunge să fie înşelat.

Atunci când înţelegem cine suntem în Domnul Isus Hristos şi care este chemarea noastră în lumea aceasta vom fi o binecuvântare pentru cei din jurul nostru, fiind sare şi lumină. Domnul Isus în predica de pe munte a spus:

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:13-16)

Chemarea noastră este să fim sare şi lumină în lumea aceasta, să influienţăm lumea prin comportamentul, vorbirea şi atitudinea noastră de copii ai lui Dumnezeu şi să nu lăsăm ca stricăciunea din lumea aceasta să progreseze.

Care este influienţa ta în lumea aceasta? Cum foloseşti orice oportunitate ca să sărezi prin Cuvânt lumea în care trăeşti? Fie ca Domnul să ne ajute ca să folosim toate posibilităţiel ca să vestim Cuvântul lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s