Ferice de cei cu inima curată!

Dacă inima lui Dumnezeu bate pentru oameni atunci pentru cine bate inima ta? Apreciază inima ta ceea ce apreciază şi inima lui Dumnezeu? Tocmai la aceasta ne cheamă Domnul Isus Hristos în predica Sa de pe munte: „Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit!” Cum putem să ajungem să avem o inimă ca a lui Dumnezeu, o inimă curată?

Inima este izvorul întregii noastre vieţi intelectuale, afective, volitive şi spirituale. Inima se poate tulbura, este izvorul durerii şi al bucuriei. Inima poate fi plină de mâhnire sau de laudă şi cel mai rău este că inima se poate împietri. Atunci când inima noastre se împietreşte nu mai putem asculta şi înţelege cuvintele lui Dumnezeu.

„Căci inima acestui popor s-a împietrit [spune Domnul Isus atunci cînd tălmăceşte pilda semănătorului]; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă la Dumnezeu” (Mat. 13:15).

Inima este izvorul vieţii şi ea guvernează cu viaţa noastră. Tocmai de aceea înţeleptul Solomon a spus:

„Păzeşte-ţi inima mai mult decît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii” (Prov. 4:23).

„Ferice de cei cu inima curată” — spune Domnul Isus. Inima este aceea care colorează toate faptele noastre, ea dă valoare sau devalorizează tot ceea ce facem. Inima este ca un vulcan, care atunci cînd erupe aduce la suprafaţă tot ce este în adîncurile ei, transformînd motivaţia în atitudine, atitudinea în gînd, gîndul în vorbă, iar vorba în faptă.

Cum poţi să-ţi păzeşti inima şi de ce trebuie să ţi-o păzeşti?

A ne păzi inima înseamnă a ne mărturisi păcatele noastre înaintea Domnului Isus Hristos, care ne poate curaţi inima noastră.

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. (Romani 10:9)

În al doilea rând, să ne păzim inima de lucrurile care ne pot pângări.

În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. (Romani 1:20-21)

În al treilea rând, să veghem unul asupra altuia, pentruca nici unul din noi să nu ajungă să i se împietrească inima prin înşelăciunea păcatului.

Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” (Evrei 3:12-15)

Dacă doar cei cu inima curată îl vor vedea pe Dumnezeu, atunci fiecare din noi trebuie să spună ca psalimsul:

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima, încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile. Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!” (Ps. 139:23-24)