Ferice de cei milostivi!


DPI-1768221 Se zice că în timpul celui de-al doilea război mondial doi copii creştini belgieni îşi spuneau rugăciunile lor pe un cîmp. Cînd au ajuns la “şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” copii s-au oprit şi au zis: “noi nu putem să rostim mai departe aceste cuvinte, aceasta ar însemna ca să le iertăm şi fasciştilor, vrăjmaşilor noştri”. În timp ce discutau în spatele lor sa auzit un glas: “precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Dar tu poţi să spui aceleaşi cuvinte pe care le-a rostit împăratul Belgiei – “…precum şi noi iertăm greşiţilor noştri?”

Ferice de cei milostivi…., dar oare ce înseamnă milă?

Mila – milă, îndurare, bunavoinţa şi ajutorul pe care Dumnezeu i-l acordă omului. Şi ajutorul acesta îl primim atunci când, după ce ne-am văzut sărăcia înaintea lui Dumnezeu, ne-am plans păcatul şi prin credinţă în Domnul Isus Hristos ,am primit iertarea păcatelor şi darul vieţii veşnice.

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. (Efeseni 2:4-7)

Dumnezeu şi-a arătat faţă de noi mila şi îndurarea Sa, prin Domnul Isus Hristos, care a luat păcatele noastre asupra Sa, şi ne-a înviat punându-ne să şedem în locurile cereşti.

Milostenia este un test pentru credinţa noastră, un test atunci când oamenii ne greşesc. Petru l-a întrebat pe Domnul Isus Hristos de câte ori să ierte pe fratele lui care a greşti împotriva lui, la care Domnul Isus Hristos i-a spus:

Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:21-35)

Dacă am experimentat mila lui Dumnezeu în viaţa noastră care ne-a iertat datoria păcatelor noastre atunci vom arăta milă şi faţă de cel ce a greşit înaintea noastră prin iertarea greşelei lui şi acceptarea lui în viaţa noastră.

Mila este un rezultat al credinţei şi se vede atunci când credinţa este urmată de o faptă.

Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mîntuiască? Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăş. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică? (Iacov 2:14-20).

Milostenia este testul foamei şi al setei după neprihănire care se vede în relaţia mea cu semeneii mei. Mila va arăta întodeauna faptele noastre făcute cu credinţă faţă de semenii noştri. Mila este testul relaţiilor noastre ce vine dintr-o relaţie adevărată cu Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s