person0102 Astăzi oamenii înţeleg că: „ a fi blând” înseamnă a fi slab, moale şi a te lăsa călcat în picioare de toată lumea din jur. A fi blând nu înseamnă a fi slab şi lipsit de curaj. Blândeţea reclamă putere, dar nu o putere necontrolată dar o putere controlată, o putere îmblânzită. Pe paginile Sfintelor Scripturi ne este relatat exemplul lui Moise despre care ni se spune că era un om foarte blând.

Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului. (Numeri 12:3)

Afirmaţia nu este făcută ca să arate o trăsătură de caracter al lui Moise ci într-un context deosebit de dramatic. Tocmai în contextul răzvrătirii Mariei şi a lui Aaron, care au pus la îndoială autoritatea lui Moise, primită de la Dumnezeu.

Şi au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” Şi Domnul a auzit-o. Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului. (Numeri 12:2-3)

Cu câteva zile înainte de cazul de mai sus, poporul lui Dumnezeu cârtise împotriva lui Dumnezeu.

Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat, s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei. (Numeri 11:1)

Cârtirile poporului, însă nu se oprise aici, ci au continuat împotriva lui Moise. În întristarea sa Moise s-a adresat lui Dumnezeu, care soluţionează problema prin luarea a unei părţi din duhul lui Moise şi î-L toarnă peste cei şaptezeci de bătrâni aleşi din poporul Israel, împărţind povara lui Moise.

Domnul S-a coborât în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el şi L-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi, de îndată ce Duhul S-a aşezat peste ei, au început să prorocească; dar după aceea n-au mai prorocit. Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi Duhul S-a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu se duseseră la Cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără. Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.” Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.” Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel. (Numeri 11:25-30)

Blândeţea lui Moise s-a dovedit tocmai prin răspunsul dat de Moise lui Iosua: „Eşti gelos pentru mine?…” A fi blând îneamnă a ieşi din competiţia afirmării de sine. Moise a dat dovadă de putere în situaţia dată şi în cea care urmează cu Maria şi Aaron care au cârtit şi s-au răzvrătit împtriva lui şi împtriva lui Dumnezeu. Maria şi Aaron erau fraţii lui Moise, erau tocmai oamenii de la care Moise nu s-a gândit niciodată să aştepte o asfel de comportare. În contextul răzvrătirii lor este făcută afirmaţia: Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului. (Numeri 12:3)” Blândeţea lui Moise se vede din faptul că nu se răzbună pe fraţii săi şi nici nu se bucură de ceea ce li s-a întâmplat ci mijloceşte pentru ei înaintea lui Dumnezeu.

Deodată Domnul a zis lui Moise, lui Aaron şi Mariei: „Duceţi-vă toţi trei la Cortul întâlnirii.” Şi s-au dus toţi trei. Domnul S-a coborât în stâlpul de nor şi a stat la uşa Cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria, şi ei s-au apropiat amândoi. Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a plecat. Norul s-a depărtat de pe Cort. Şi iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria; şi iată că ea avea lepră. (Numeri 12:4-10)

Un altul în locul lui Moise s-ar fi bucurat de ceea ce i s-a întâmplat Mariei, dar nu Moise. El ar fi putut zice în inima lui: „Aşa îţi trebuie, dacă te-ai ridicat împotriva robului Domnului!”, însă el nu procedează astfel ci strigă către Dumnezeu şi cere vindecare pentru sora sa.

Moise a strigat către Domnul, zicând: „Dumnezeule, Te rog, vindecă-o!” (Numeri 12:13)

A fi blând înseamnă a accepta toate lucrurile ca din mâna lui Dumnezeu, a mijloci şi a ierta ci nu a te răzbuna, pentrucă tocmai puterea de a ierta este mai mare decât puterea de a te răzvrăti şi răzbuna. Cel blând nu se teme de ceea ce spun oamenii din jur pentrucă relaţia lui este în Dumnezeu şi cu Dumnezeu. Doar ce-l ce şi-a văzut sărăcia în duh şi şi-a plâns păcatul experimentând bunătatea şi puterea lui Dumnezeu în viaţa sa poate să manifeste bunătate faţă de cei din jur. Cel blând este acela care şi-a privid chipul în Cuvântul lui Dumnezeu ca într-o oglindă văzându-şi neputinţa de a ieşi singur prin eforturile proprii din probleme va apela la Dumnezeu, pentru ai fi potolită setea şi foamea după neprihănirea lui Dumnezeu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s