Isus a intrat in Ierusalim Atunci când experimentăm sentimente puternice de bucurie, durere, dragoste, singurătate, tristeţe, etc. lacrimile ne curg şiroaie pe obrajii noştri. Plânsul este vulcanul sufletului, ce scoate lucrurile ascunse ale inimii noastre. Plânsul descoperă acele trăiri lăuntrice care sunt nevăzute şi neştiută de nimeni. De multe ori încercăm să ascundem lacrimile din ochii noştri, pentrucă ne este frică şi ruşine de ce vor zice cei din jurul nostru.

Dacă sărăcia în duh este condiţia intrării în Împărăţia lui Dumnezeu atunci cum se verifică ea? Este oare plânsul dovada sărăciei în duh? Ce înseamnă: „a plânge”?

A plânge – a se tângui, a boci, a avea o durere în suflet.

Domnul Isus a plîns pentru păcatul nostru.

Domnul Isus Hristos a fost fără păcat, dar Domnul Isus a plâns păcatul oamenilor ce au respins oferta lui Dumnezeu de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Înainte ca să intre în cetatea Ierusalim, unde avea să fie condamnat şi osândit la moartea, Domnul Isus a plâns păcatul celor ce au respins Cuvântul lui Dumnezeu ce putea să le dea pace.

Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:41-44)

Domnul Isus a plâns păcatul nepăsării poporului Israel ce şi-au împietrit inima faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi faţă de El, prin care am fost împăcaţi cu Dumnezeu.

O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta, ca valurile mării. (Isa 48:18)

Abea atunci când ne mărturisim şi ne plângem păcatul, căpătăm prin credinţă în El şi prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, pace şi fericire.

Cei ce plâng îşi plâng păcatul.

David şi-a recunoscut şi mărturisit păcatul înaintea lui Dumnezeu când a fost mustrat de El. El şi-a dovedit sărăcia în duh prin lacrimile sale. Cuvintele din Psalmul 51 ne arată că David a zăcut înaintea lui Dumnezeu, cerând mila lui Dumnezeu.

Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta. Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu! Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine. Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta. Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită. (Psalmi 51:1-17)

David cunoaştea că Dumnezeu apreciază un duh zdrobit şi o inimă mâhnită. David şi-a plânsul păcatul său înaintea lui Dumnezeu, pentrucă el ştia că nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu şi nu poate învăţa pe oameni căile lui Dumnezeu dacă Dumnezeu nu-i va da iarăşi bucuria mântuirii prin iertarea şi restabilirea lui.

Abea după ce ne-am plâns păcatul nostru putem să plângem şi să suspinăm pentru păcatul celor din jurul nostru, luând acţiune, potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ezechiel a plâns şi a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru păcatul poporului său. Ieremia a fost zdrobit de durerea fiicei poporului său.

Atunci când privim la nelegiuile din jurul nostru, ne doare pentru poporul nostru si pentru faptul că resping Cuvântul lui Dumnezeu în loc să-şi curăţească inima, să-şi simtă ticăloşia, să plângă şi să se tânguiască aşa cum spune Apostolul Iacov.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare: smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa. (Iacov 4:8-10)

Ferice de cei ce prin recunoaşterea şi mărturisirea păcatului se întorc cu faţa spre Dumnezeu, indiferent de ce vor zice oamenii pentrucă Dumnezeu este cel ce ne mângâie.

Cei ce plâng – vor fi mângâiaţi de Dumnezeu.

Mângâierea este răsplata lui Dumnezeu pentru cei ce şi-au mărturisit şi plâns păcatul înaintea lui Dumnezeu. Mângâierea este primul semn al Împărăţiei lui Dumnezeu, ce-L primim prin credinţă în Domnul Isus Hristos, ce ne-a adus vestei bune:

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.” (Isaia 61:1-3)

Toţi cei ce sunt întristaţi vor primi o cunună împărătească în loc de întristare, în loc de plâns şi în locul unui duh mâhnit. Dumnezeu ne-a adus mângâiere prin Domnul Isus Hristos şi cu siguranţă într-o zi vom intra în bucuria veşnică a Stăpânului nostru, care este Mângâiere.

Dragul meu, ţi-ai plâns tu păcatul tău înaintea lui Dumnezeu? Dacă nu, îngenunchează şi varsă-ţi sufletul înaintea lui Dumnezeu care este drept şi credincios să ne asculte şi să ne ierte toate păcatele noastre.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s