Triumful învierii Domnului Isus Hristos


isus Cu siguranţă că pentru fiecare din noi învierea Domnului Isus Hristos este o mare biruinţă. Este un triumf pe care îl realizăm doar atunci când îl înţelegem cu mintea şi îl trăim cu inima noastră, cu întreaga noastră fiinţă. Şi în dimineaţa aceasta aş vrea să vedem asupra căror aspecte din viaţa noastră a adus biruinţă învierea Domnului Isus Hristos.

Biruinţa asupra păcatului.

Aproape toate înfrângerile din viaţa noastră sunt rezultatul păcatului nemărturisit înaintea lui Dumnezeu. De multe ori ne punem întrebarea: De ce anume eu? Oare eu sunt cel mai păcătos om dintre toţi? Sfintele Scripturi ne spun că: nu este nici unul care să facă binele ci toţi sunt sub păcat, sunt robi păcatului.

„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. (Ioan 8:34)

Păcatul este ca un zid de desparţire dintre mine şi Dumnezeu şi care mă lipseşte de a fi în prezenţa lui Dumnezeu. Prin moartea şi învierea Sa Domnul Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre ca prin credinţă în El să primim iertare şi făgăduinţa vieţii veşnice.

Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. (Coloseni 2:13-15)

Domnul Isus Hristos prin moartea Sa pe cruce a dezbrăcat domniile şi stăpânirile întunericului de puterea şi autoritatea ce o aveau asupra noastră apăsându-ne şi rodindu-ne prin puterea morţii. El ne-a izbăvit din robia diavolului care ne asuprea şi ne-a osândit la moarte.

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. (Evrei 2:14-15)

Domnul Isus Hristos a fost pironit pe cruce din cauza păcatelor noastre ca prin jertfa Sa desăvârşită să pună pe mulţi într-o stare după voia lui Dumnezeu. Biruinţa în viaţa noastră vine o dată cu mărturisirea păcatului şi acceptarea Domnului Isus prin credinţă ca Domn şi Mântuitor al vieţii noastre. Doar atunci putem vorbi despre o biruinţă adevărată în viaţa noastră. Doar atunci când ne mărturisim păcatul putem vorbi despre o biruinţă adevărată pentrucă Domnul Isus a ieşit biruitor asupra domniilor întunericului şi a păcatului prin moartea şi învierea Sa.


Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. (Efeseni 2:1-7)

Prin moartea şi învierea Sa am fost strămutaţi şi puşi în locuri cereşti. Dacă până la întâlnirea noastră cu Hristos eram morţi în greşalele noastre şi ascultam de poftele firii noastre pământeşti atunci când am crezut în Domnul Isus Hristos am primit iertarea păcatelor, am fost eliberaţi de sub puterea întunericului şi prin credinţă şi prin harul lui Dumnezeu suntem socotiţi biruitori împreună cu Hristos.


Biruinţa asupra morţii.

Cel de-al doilea aspect asupra căruia Domnul Isus a ieşit biruitor prin moartea şi învierea Sa este „moartea”. Moartea este consecinţa neascultării omului faţă de porunca lui Dumnezeu.


De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Romani 5:12)

Prin neacultarea noastră ne-am făcut vinoveţi de încălcarea poruncii lui Dumnezeu şi prin păcat a intrat moartea care s-a răspândit asupra tuturor oamenilor. Prin greşeala unuia singur toţi am fost loviţi cu moartea, care domneşte în viaţa omului din cauza păcatului său. Aşa cum Adam a fost alungat din grădina Edenului, din prezenţa lui Dumnezeu tot aşa omul a fost lipsit de slava lui Dumnezeu. Cuvântul „moarte” înseamnă despărţire fizică şi spirtuală. Cuvântul „moarte” nu se referă doar la despărţirea noastră fizică de trupul pe care îl avem dar şi la despărţirea sufletului de slava şi prezenţa lui Dumnezeu din cauza păcatului nostru. Fiecare din noi este dator cu o moarte pentrucă:

Fiindcă plata păcatului este moartea, (Romani 6:23)

Dar slăvit să fie Dumnezeu pentrucă prin Domnul Isus Hristos moartea a fost învinsă o dată şi pentru totdeauna.


Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! (1 Corinteni 15:54-57)

Prin moartea Domnului Isus Hristos moartea a fost înghiţită de biruinţă. Acum moartea nu mai are nici o putere asupra noastră ci Hristos stăpâneşte asupra morţii, mai mult decât atât Domnul Isus stăpâneşte şi peste cei vii şi peste cei morţi. În ziua hotărâtă de Dumnezeu vom învia din morţi şi trupurile noastre spuse putrezirii vor fi îmbrăcate în neputrezire. Dar până atunci trebuie să ne trăim viaţa noastră pentru Domnul Isus Hristos în ascultare de Cuvântul Său.

Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. (2 Corinteni 5:15)

Prin credinţă în Domnul Isus Hristos am fost înviaţi la o viaţă nouă ca să nu mai trăim pentru păcat ci să trăim viaţa în ascultare de dreptarul învăţăturii sănătoase, de Cuvântul lui Dumnezeu.

Moartea însă şi Locuinţa morţilor vor fi aruncate în iazul cu foc şi cu pucioasă aşa cum este scris în Apocalipsa 20:14:

Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. (Apocalipsa 20:14)


Biruinţa asupra inimii umane.

Cel de-al treilea aspect asupra căruia Domnul Isus Hristos a ieşit biruitor prin învierea Sa este inima umană. Doar Domnul Isus Hristos poate să ne schimbe inima de piatră, de amărăciune, păcat şi răutate într-o inimă de carne, într-o inimă curată şi plăcută lui Dumnezeu. Prin credinţă din inimă în Domnul Isus Hristos putem căpăta mântuirea. Inima noastră necesită o schimbare pentrucă nu putem cu o inimă plină de amărăciune şi răutate să ne închinăm unui Dumnezeu sfânt. De aceea Domnul Isus Hristos a murit şi înviat ca prin credinţă în El să ne curăţească inima noastră fără de care nu vom putea vedea pe Dumnezeu.

Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. (Evrei 10:19-22)

Nu ne putem apropia de Dumnezeu decât cu o inimă curată, cu credinţă şi cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău. Tocmai pentru aceasta a murit Domnul Isus Hristos ca să ne schimbe inima şi viaţa noastră.

Toate străduinţele omului de a fi mai bun au ieşuat şi astăzi nimeni nu poate pretinde că poate fi socotit nevinovat prin faptele sale proprii înaintea lui Dumnezeu.

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9)

Nu este meritul nostru că am fost născuţi din nou prin învierea Domnului Isus Hristos ci este meritul lui Dumnezeu care L-a dat pe singurul Său Fiu ca să moară pentru păcatele noastre. Şi dacă nu este meritul nostrum atunci cum trebuie să arăte viaţa noastră şi pentru cine trebuie să ne-o trăim acum. Iată ce spune Romani 6:6-13:

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. (Romani 6:6-13)

Împreună cu învierea Domnului Isus Hristos am fost înviaţi la o viaţă nouă ca să trăim în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu şi nu de poftele firii pământeşti de care am fost robiţi altădată. Dacă trăiesc pentru Dumnezeu şi Domnul Isus Hristos atunci dorinţele mele vor fi dorinţele Domnului Isus Hristos, alegerile mele vor corespunde cu alegerile Domnului Isus, faptele mele vor fi faptele Domnului Isus. Viaţa mea nu mai este a mea ci este o viaţă dedicată Domnului şi Mântuitorului meu.

Dragul meu cititor, crezi tu că Hristos prin învierea Sa din morţi a biruit păcatul, moartea şi doar El are puterea să-ţi schimbe inima de piatră într-o inimă de carne?

Fie ca cuvintele: „Hristos a înviat!” în aceste zile de paşte să fie rostite dintr-o inimă curată şi plină de biruinţa învierii Domnului Isus Hristos.

Hristos a înviat!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s