0002 După intrarea Domnului Isus Hristos în Ierusalim unde toţi oamenii L-au întâlnit cu ramuri de finic exclamând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” Domnul Isus avea să fie vândut, arestat şi condamnat la moarte. Dar tocmai pentru aceasta venise Domnul Isus ca fiind crucificat pe o cruce să împlinească voia Tatălui ceresc. După ce a mâncat cina cea de taină împreună cu ucenicii Săi, Domnul Isus a mers în grădina Gheţimani unde a învins pe cel rău făcând nu voia Sa ci voia Tatălui ceresc.

Domnul Isus a împlinit planul lui Dumnezeu.

Cu câteva zile înainte de praznicul Paştelor Învăţătorul cel bun le-a comunicat ucenicilor Săi planul lui Dumnezeu ce-l avea din veşnicie cu privire la omenire şi pe care acum Domnul Isus avea să-l împlinească:

„Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit” (Mat.26:2)

Acesta era planul lui Dumnezeu din veşnicie ca Fiul Omului să fie pironit pe-o cruce pentru păcatele întregii omeniri. Lucru pe care nu-l înţelesese ucenicii dar nici mai-marii poporului Israel care se aliniaseră la planul lui Dumnezeu de-al omorî pe Domnul Isus.

Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; şi s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.(Mat. 26:3-4)

Mai marii norodului s-au sfătuit să prindă pe Domnul Isus cu vicleşug ca să-L omoare fără ca să-şi dea seama că împlinesc cuvintele proorocului Zaharia care a spus:

Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile! (Zaharia 13:7)

Păstorul cel bun avea să fie dat la moarte pentruca oile crezând în El să aibă viaţă veşnică. Tocmai despre aceasta Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi când a spus:

Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi. (Ioan 10:10-11)

Însă moartea Domnului Isus nu este fără nădejde pentrucă El a venit să-şi dea viaţa ca zidul păcatului ce ne desparte de Dumnezeu să fie acum distrus prin jertfa desăvrâşită a Mielului Pascal şi ca pedeapsa ce ni se cuvenea nouă să fie luată de El, ca să primim în dar iertarea păcatelor şi viaţă veşnică.

Domnul Isus a rămas credincios voii lui Dumnezeu.

Anume cu acest gând al credincioşiei Domnul Isus a mers în grădina Gheţimani cu cei 11 ucenici ca să se roage Tatălui ceresc. Aici în grădina Gheţimani Domnul Isus avea să dea piept cu duşmanul, Diavolul, Şarpele cel vecchi, care însă a fost învins la crucea de la Golgota.

Atunci Isus a venit cu ei într‑un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog”. A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare. Isus le‑a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine”. Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, şi S‑a rugat, zicînd: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”. Apoi a venit la ucenici, i‑a găsit dormind, şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n‑aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! Vegheaţi şi rugaţi‑vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă.” S‑a depărtat a doua oară, şi S‑a rugat, zicînd: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să‑l beau, facă‑se voia Ta!” S‑a întors iarăşi la ucenici, şi i‑a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. I‑a lăsat din nou, S‑a depărtat, şi S‑a rugat a treia oară, zicînd aceleaşi cuvinte. Apoi a venit la ucenici, şi zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi‑vă! Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mîinile păcătoşilor. Sculaţi‑vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul” (Matei 26:36‑46).

Chiar dacă sufletul Domnului Isus era cuprins de o întristare de moarte, El nu s-a lăsat înfrânt de Satana care dorea cu orice preţ să-l facă pe Isus să refuze acum la voia lui Dumnezeu despre care vorbise atât de mult până acum, despre moartea Sa. Domnul Isus a trebuit să-L înfrângă pe Satana de unul singur chiar dacă ucenicii veniseră cu El, dar care nu la mult timp după ce El plecase să se roage au adormit.

Înfrângerea noastră este atunci când ne îndoim în credincioşia lui Dumnezeu. Anume aceasta doreşte Diavolul să făcă în viaţa noastră, să semene sămânţa îndoielii. Nu aşa a făcut Domnul Isus Hristos care a ştiut că Dumnezeu este credincios şi rămâne credincios făgăduinţelor Sale, căci nu se poate tăgădui Singur.

Domnul Isus a venit pentru ceasul hotărât de Tatăl.

După ce Domnul Isus s-a rugat Tatălui s-a întors la ucenicii care dormeau şi le-a spus:

Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.

Acum sosise ceasul când Domnul Isus avea să fie vândut, după care arestat, condamnat de mai marii poporului Israel şi dat la moarte pentru păcatele şi fărădelegile noastre ca prin credinţă în El să primim pacea lui Dumnezeu şi să fim tămăduiţi de rănile provocate de păcatul nostru.

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. ( Isaia 53:4-5)

Ceasul pentru care venise Domnul Isus nu este un ceas al înfrângerii ci este un ceas al biruinţei Domnului Isus asupra puterilor întunericului, este un ceas al biruinţei Domnului Isus asupra păcatului omenirii, şi este un ceas al biruinţei asupra morţii umane. El nu a cedat în faţa neputinţelor şi nepăsării noastre ci a continuat să se lupte mergând până acolo că a luat toate păcatele noaster asupr Sa murind pe cruce. Tocmai prin aceasta El a împlinind voia lui Dumnezeu cu privire la mântuirea noastră şi ne-a pus pe mulţi într-o stare după voia şi placul lui Dumnezeu.

Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. (Isaia 53: 10-11)

El şi-a dat viaţa pentru nelegiurile noastre ca să fim astăzi împăcaţi cu Dumnezeu. Prin credinţă în Fiul lui Dumnezeu putem astăzi să avem pace cu Tatăl ceres care din dragoste pentru noi a dat tot ce a avut mai scump.

Sărbătoarea paştelui se apropie – Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s