Fratii Un proverb bine cunoscut spune: „Spune-mi cineţi sunt prietenii şi-ţi voi spune cine eşti tu.” În Sfânta Scriptură este scris: Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. Tinerii ajung la o vârstă când cuvântul părinţilor nu mai este autoritar pentru ei. În schimb cuvântul prietenilor uneori are mai mare autoritate decât cuvintele părinţilor sau a oamenilor ce ne vor binele. De obicei criteriile după care tinerii îşi aleg prieteni sunt următoarele: statul înalt în societate, bunăstare materială, să fie cool, etc. Şi mai puţini îşi aleg să prieteniască cu cineva pentru ceea ce este el şi nu pentru ceea ce are el.

Prietenul adevărat nu se lasă câştigat de împrejurare.

Încă când eram student la INEFS m-am legat cu nişte prieteni care au influienţat rău asupra vieţii şi viitorului meu. Furt, bătăi şi alte împrejurări de felul acesta m-au dus până acolo încât într-o bună zi eram la un pas de a pierde facultatea pentru care părinţii mei şi alte persoane au depus un efort foarte mare ca să-l am. Cea ce a făcut să îmi vin în fire au fost antrenamentele de Taekwon-do unde studiam şi Sfânta Scriptură, care m-au ajutat să i-au hotărâri corecte în viaţa mea.

De multe ori suntem puşi în faţa unor împrejurări când trebuie să luăm hotărâri ce fie ne vor schimba viaţa spre bine sau spre rău. Înţeleptul Solomon, ca şi un tată bun i-a dat învăţături fiului său de bun simţ pentru a evita prieteniile rele. Astfel în cartea Proverbe 1:8-19 el spune astfel:

Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău. Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!

Solomon îl atenţionează pe fiul său cu privre la trei lucruri la care trebue să fie atent într-o prietenie. Şi anume, la “motivul invitaţiei” pe care ţi-o face un prieten. Dacă scopul celor ce te invită este de a te îşela atunci trebuie să refuzi invitaţia de a merge cu ei. De obicei cei ce te invită îţi comunică din start dorinţele şi scopul lor.

Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat; haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă;

Ce-l de-al doilea motiv este “câştigul mîrşav”, sau bani uşori, furaţi. Foarte mulţi tineri cad în astfel de curse din cauză că vor să capete toate lucrurile într-o zi şi nu ştiu că singur îşi pun laţul în gât din cauza alegerilor şi dorinţelor lor de a se îmbogăţi repede.

vom găsi tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă; vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!”

Un al treilea motiv pentru care nu trebuie să mergi cu ei sunt “consecinţele”.

Fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor! Căci picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge. Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor; căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig, lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea. (Proverbe 1:8-19)

Gândeşte-te înainte de a merge undeva care vor fi consecinţele şi puneţi întrebarea cum faptul că tu vei merge acolo sau vei participa la ceva în comun cu cei ce au intenţii rele va contribui al viitorul vieţii tale. Un prieten adevăarat nu se lasă câştigat de împrejurările rele şi nu se foloseşte de împrejurări ca să-l folosească pe celălalt în scopurile personale. Ci dacă prietenul său a ajuns într-o împrejurare neplăcută sare şi îl ajută.

Prietenul adevărat nu caută câştigul său.

Prietenul adevărat nu va are gânduri ascunse faţă de prietenii săi ci este transparent şi deschis cu ei. Atunci când este nevoie de ajutorul său, îşi deschide inima şi îşi întinde mâna. Nu în zadar proverbul spune: „prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte”. Atunci când eşti în nevoie prietenul adevărat va veni cu un sfat înţelept ca să te ajute iar nu se va folosi de situaţia ta aşa cum a făcut-o Ionadab cu Amnon. Iată ce spune 2 Samuel 13:3:

Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.

Prietenia lui Amnon cu Ionadab la împins la acţiuni care i-au distrus viaţa. Ionadab fiind şiret la sfătuit pe Amnon ce să îi facă lui Tamar care era sora lui.

El (Ionadab) i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat şi fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: „Dă voie surorii mele Tamar, să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd şi s-o iau din mâna ei.” (2 Sam. 13:4)

Sfatul lui Ionadab nu a adus alinare şi vindecare pentru sufletul lui Amnon ci moarte. Amon a silit-o pe Tamar şi a necinsti-to iar mai târziu fratele lui l-a omorât pentru fapta aceasta. Cu siguranţă că Ionadab nu i-a dorit binele lui Amnon. Dacă i-ar fi dorit binele Ionadab ar fi trebuit să-l confrunte pe Amnon şi să-l ajute să rezolve această problemă altfel.

Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă. (Pro 27:5)

Atunci când prietenul tău îţi cere ceva ieşit din comun ar trebui să-ţi pui întrebarea de ce o face şi ce scop urmăreşte. Şi pentrucă îţi pasă de prietenul tău şi ţii la prietenia ta cu el îl vei mustra atunci când a greşit şi îl vei ajuta să se ridice şi să se corecteze. Amnon a avut de suferit din urma prieteniei cu Ionadab, cu însăşi viaţa sa iar Ionadab nu a suferit cu nimic.

Prietenul adevărat preţuieşte viaţa celuilalt.

O prietenie adevărată este atunci când relaţia de prietenie nu se accsează pe lucrurile materiale pe care le are unul sau altul dar pe aprecierea calităţilor de caracter şi a frumuseţii interioare. Un exemplu de prietenie în care se preţuieşte viaţa celuilalt este prietenia dintre Ionatan şi David.

David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. (1Sa 18:1)

În capitol 17 este descrisă lupta lui David cu Goliat în care David a dat dovadă de mult curaj ce venea din relaţia lui personală cu Dumnezeu. Simplitatea, curajul şi încrederea lui în Dumnezeu l-au făcut pe Ionatan să-l iubească pe David ca pe sufletul din el. Ionatan nu a ales să-l iubească pe David pentru ceea ce avea el dar pentru calităţile lui frumoase de caracter. Pentru aceasta se merită să zideşti o relaţie de prietenie.

Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui. (1Sa 18:3-4)

Prietenia dintre David şi Ionatan era bazată pe încredere unul în altul. Gestul pe care l-a făcut Ionatan faţă de David însemna unul se poate biziu pe celălalt. Ceea ce s-a dovedit în acţiune mai târziu când Saul, tatăl lui Ionatan l-a urât pe David încercând să-l omoare.

David a ajuns fugar iar Ionatan a mijlocit în faţa tatălui său pentru David ca să se întoarcă din nou la curtea împărătească şi David a fost pus iarăşi înaintea lui Saul ca mai înainte.

Ionatan a vorbit bine de David tatălui său, Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; şi-a pus în joc viaţa, a ucis pe filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?” Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat, zicând: „Viu este Domnul, că David nu va muri!” Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte. (1 Samuel 19:4-7)

Şi cel de-al treilea lucru pe care vreau să-l accentuiezi aici este că Ionatan a fost gata să plătească cu viaţa sa pentru prietenia sa cu David. Chiar dacă are de pierdut un prieten adevărat niciodată nu-şi va lua cuvântul înapoi.

David s-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?” Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: „Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista.” Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte.” Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” 1Sa 20:1- 4

Ionatan a mijlocit din nou înaintea tatălui său pentru David prietenul său însă de data aceasta viaţa sa a fost pusă în pericol.

Atunci Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale? Căci câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.” Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?” Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. (1 Samuel 20:30-34)

Ionatan nu a ţinut mai mult la poziţia şi statul său decât la prietenia sa cu David. Ionatan era fiu de împărat şi tronul trebuia să treacă de la tată la fiu. Însă Dumnezeu a hotărât ca David să fie următorul împărat în Israel, ceea ce Ionatan a acceptat şi a îneţeles. Acest lucru a dovedit că Ionatan a preţuit prietenia sa cu David aşa cum şi David a preţuit prietenia sa cu Ionatan şi când acesta a murit David a plans mult pe Ionatan.

Cum poţi fi tu un prieten adevărat.

În Evanghelia după Ioan 15:9, 12-13 Domnul Isus Hristos le-a spus ucenicilor şi prietenilor săi.

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.

Domnul Isus Hristos ne-a iubit până la moarte. Şi dragostea Lui s-a dovedit prin faptul că şi-a dat viaţa pentru noi. Avem exemplul lui de dragoste pe care putem să-L urmăm. Dacă păzim poruncile Lui atunci rămânem în dragostea Lui. Prin credinţă în Domnul Isus Hristos poţi deveni prietenul Lui şi poţi învăţa de la El studiind Cuvântul Lui cum să fii un prieten adevărat.

Dragul meu ce fel de prieten eşti tu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s