Boul si magarul injugati impreuna

Astăzi întâlnim tot mai multe cazuri când tinerii creştini leagă prieteniii după care încheie legământ de căsătorie cu cel necredincios. Speranţa celor ce procedează astfel este că vor reuşi să-l câştige pe cel necredincios pentru Dumnezeu dar de cele mai multe ori se întâmplă tocmai invers. Este acceptat oare de Dumnezeu un astfel de compromise din partea celor credincioşi? Este permis oare pentru o persoană credincioasă să încheie legământ de căsătorie cu cel necredincios? Aş dori în continuare să dau răspuns la aceste întrebări analizând câteva exemple din Sfânta Scriptură.

Porunca lui Dumnezeu

Cuvintele cărţii Deuteronom au fost rostite de către Moise pentru poporul Israel înainte ca acesta să între în stăpânirea ţării Israel. Moise se afla în faţa unei noi generaţii. Afară de Caleb şi Iosua toţi cei ce depăşise vârsta de 20 de ani au fost nimiciţi în pustie din cauza necredinţei şi a împietririi inimii faţă de Dumnezeu. În curând avea să moară şi Moise. În această ultimă carte, el aduce noua generaţie înaintea lui Dumnezeu şi a Legii Lui, ca prin reânoirea legământului să-I pregătească pentru ispitele cu care urmau să fie confruntaţi în ţara promisiunilor lui Dumnezeu.

Când Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpânire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe hetiţi, pe ghirgasiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decât tine; când Domnul Dumnezeul tău ţi le va da în mâini şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvârşire, să nu închei legământ cu ele şi să n-ai milă de ele. Să nu te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi; căci ar abate de la Mine pe fiii tăi şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată. (Deuteronom 7:1-4)

Toate cele şapte popoare ce aveau să fie izgonite din ţara Canaan se închinau la dumnezei străini. Ispita cea mai mare pentru poporul lui Dumnezeu avea să fie încuscrirea cu aceste popoare ce a făcut ca poporul lui Dumnezeu să-şi abată inima spre idolatrie şi alţi dumnezei străini, astfel mâniindul pe Dumnezeu. Consecinţa pentru cei ce aveau să încalce porunca lui Dumnezeu avea să fie nimicirea şi izgonirea din mijlocul poporului.

Consecinţele încălcării poruncii

Din cauaza neascultării şi încălcării poruncilor lui Dumnezeu, poporul Israel a fost dus în robie pentru 70 de ani. Una din consecinţele ce au făcut ca poporul lui Dumnezeu să fie dus în robie a fost şi încălcarea poruncii cu privire la îcuscrirea cu popoarele străine care le-au abătut inima spre alţi dumnezeii. Evenimentele descrise în cartea Ezra ne descriu reîntoarcerea poporului Israel din exilul babilonian şi reconstruirea societăţii Iudaice. Iată ce este scris în Ezra 9:1-2.

„Poporul lui Israel, preoţii şi leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări şi au făcut urâciunile lor, ale canaaniţilor, hetiţilor, fereziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor. Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfânt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintâi care au săvârşit păcatul acesta.” (Ezr 9:1-2)

Chiar după ce s-au întors din robie, poporul, împreună cu căpeteniile, preoţii şi leviţii continuau să trăiască cu femeile străine păcătuind înaintea lui Dumnezeu. Înţelegănd gravitatea păcatului poporul viine cu pocăinţă înaintea lui Dumnezeu şi i-au hotărârea ca să se curăţească de păcatul comis.

Mărturisiţi-vă acum greşeala înaintea Domnului Dumnezeului părinţilor voştri şi faceţi voia Lui! Despărţiţi-vă de popoarele ţării şi de femeile străine.” Toată adunarea a răspuns cu glas tare: „Trebuie să facem cum ai zis! (Ezr 10:11-12)

Astfel tot poporul a lauat hotărârea înaintea lui Dumnezeu să se despartă de popoarele ţării şi de femeile străine.

Căsătoria lui Ahab şi Izabela

Ahab împărătul împărăţiei de Nord a Israelului şi-a luat de nevastă pe Izabela, fata lui Etbal, împăratul sidonienilor, şi a slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui. Baal – era dumnezeul Canaaniţilor, zeul fertilităţii despre care este scris în Apocalipsa 2:14.

Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie.

Căsătoria dintre Ahab şi Izabela a fost una diplomatică. Ahab şi-a luat ca şi soţie pe Izabela ca să-şi asigure un viitor paşnic. Aşa cum am văzut mai sus astfel de căsătorii erau interzise de Dumnezeu. Prin urmare Ahab conştient şi binevol a încălcat porunca lui Dumnezeu, fără ca să se gândească la consecinţe. La scurt timp după căsătorie Ahab la rugăminte soţiei sale a ridicat un altar lui Baal în templul lui Baal, pe care l-a zidit la Samaria şi a făcut un idol Astarteii, astfel mâniindul pe Dumnezeu.

Consceinţele căsătoriei dintre Ahab şi Izabela nu s-au răsfrânt doar asupra casei lor dar şi asupra întregului popor. Izabela avea 450 prooroci care slujeau şi se închinau lui Baal. Iar pe toţi proorocii Domnului Izabela îi urmărea şi îi omora. Tot poporul se temea de Izabela iar o mare parte din ei au fost înşelaţi şi târâţi spre a se închina şi sluji idolilor ei. Iar cei ce se împotriveau erau omorâţi mişeleşte. Aşa i s-a întâmplat lui Nabot care avea o vie lângă casa lui Ahab şi pe care Izabela l-a învinuit de lucruri pe care nu le-a făcut.

Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: „Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!” Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l cu pietre, şi să moară.” (1 Împăraţi 21:8-10)

Dacă poporul a fost tolerant la fapta Izabele atunci nu şi Dumnezeu. Dumnezeu anunţă judecata lui Dumnezeu asupra lui Izabela şi asupra casei lui Ahab.

Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel, şi voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.” Domnul a vorbit şi despre Izabela şi a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. Cine va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.” N-a fost nimeni care să se fi vândut, pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa, Izabela, îl aţâţa la aceasta. El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. (1 Împăraţi 21:21-26)

Ahab nu a putut să se opună influenţei răului ce venea din partea lui Izabela şi nici nu a putut s-o convingă ca să se inchine lui Dumnezeu, dar vedem că ea i-a plecat inima spre a se închina lui Baal. Anume în timpul lui Ahab închinarea la Baal a luat o proporţei atât de mare cum nu a mai fost înainte de el niciodată. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Izabela, îl aţâţa la rău.

Solomon şi femeile străine

Nu a fost un alt împărat în mulţimea popoarelor ca Solomon, pe care să-l iubească Dumnezeu şi să-l pună să domnească peste tot poporul Israel. Totuşi femeile străine l-au târât şi pe el în păcat, pentru ce a venit mânia lui Dumnezeu asupra casei lui şi a întregului popor.

Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui faraon; moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire. A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima. Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David. Solomon s-a dus după Astarteea, zeiţa sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor. Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, pentru Moloc, urâciunea fiilor lui Amon. Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor. Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel care i Se arătase de două ori. În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei; dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului. (1 Împăraţi 11:1-10)

De alegerile noastre zilnice va depinde viitorul familiei noastre şi a ţării noastre. Vedem că faptele lui Solomon nu l-au afectat doar pe el dar şi pe urmaşii lui şi pe poporul său. Mai târziu împărăţia Israel ca şi consecinţă a neascultării lui Solomon a fost divizată în două părţi. Se pare că spre sfârşitul vieţii Solomon s-a pocăit şi s-a întors cu faţa la Dumnezeu şi la poruncile lui. Iată învăţătura, învăţăturilor ce o spune Solomon în Ecleziastul 12:13-14.

Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi

Ce a vrut să spună autorul acestor cuvinte când a spus: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.” Dacă ne referim la căsătorie atunci cel credincios nu trebuie să încheie legământ de căsătorie cu cel necredincios. Pentru că Scriptura ne spune că între neprihănire şi fărădelege nu este nimic comun.

Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? (2Corinteni 6:14)

Valorile pe care le împărtăşeşte cel credincios sunt cu totul diferite de valorile pe care le împărtăşeşte cel necredincios. Exemplele aduse mai sus tocmai sunt o dovadă că cel necredincios a avut un impact mai mare în viaţa celui credincios şi viaţa celui credincios a fost influenţată şi schimbată de valorile celui necredincios.

Şi Ahab şi Solomon nu au reuşit să câştige de partea lor pe soţiile lor ci s-au lăsat câştigaţi de idolatrie.

De multe ori auzim scuză din partea tinerilor precum că Iosif a avut de soţie pe Asnat care nu era din poporul său. Iosif însă nu a fost în poziţia să aleagă ci soţia i-a fost dată, aşa cum a fost dată în căsătorie şi Estera dar care a reuşit să salveze un popor întreg şi la aceasta a contribuit şi Ahaşveroş, soţul ei. Rut chiar dacă a fost dintre neamuri, înainte ca să încheie legământ de căsătorie cu Boaz a încheiat legământ cu Dumnezeu sub a cărui braţ a venit să se adăpostească.

Deci dacă celor ce au fost daţi ca şi exemplu nu le-au reuşit să câştige pe soţiile lor de partea lui Dumnezeu, ce lecţie ar trebuie să luăm noi de aici. Oare nu ne sunt în deajuns aceste exemple. Dumnezeu să ne ajute să împlinim Cuvântul lui Dumnezeu şi să rămânem credincioşi Cuvântului Său.

Anunțuri

Un gând despre „NU ARA CU BOUL ŞI MĂGARUL ÎNJUGAŢI ÎMPREUNĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s