Valorile societăţii în care trăim tot mai mult au o influienţă negativă asupra gândirii şi vieţii creştine. Zilnic suntem inundaţi de o mulţime de informaţie ce ne afectează viaţa şi gândirea noastră. Dar oare toată această informaţie propagă valuori sănătoase pentru viaţă sau le distru şi pe acelea care au mai rămas? Cum putem ca şi credincioşi să rămânem tari atunci când suntem bombardaţi din toate părţile de săgeţile imoralităţii, desfrâului sexual, violenţei, părerilor greşite, etc. Şi cum putem să avem un impact asupra gândirii societăţii în care trăim.

Studiază Sfintele Scripturi

Sursa ce-a mai importantă care stă la baza promovării valuorilor creştine sunt Sfintele Scripturi. De cele mai multe ori oamenii se rătăcesc din cauză că nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, dar tocmai ele sunt sursa înţelepciunii, care ne dau direcţie în viaţă pentru a nu cădea sub laţul influenţei negative ale soceităţii. Sfintele Scripturi deţin toată informaţia cu privire la orice domeniu din viaţă şi de aceea Domnul Isus a spus:

„Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică.”

Tot ce ţine de viaţă găsim în Cuvântul lui Dumnezeu. Iată de ce trebuie să punem preţ pe studierea Cuvîntului lui Dumnezeu ca să fim protejaţi de orice lucru care atentează la viaţa noastră. Psalmistul spune: “Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. (Psalmi 18:30)

Atunci când vorbim despre „influienţa negativă a societăţii” ne referim la învăţăturile şi valorile acesteia promovate în societate ca şi ceva normal dar care vin în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi anumite curente încearcă să infiltreze în mintea noastră că relaţiile homosexuale, concubinajul, avortul sunt „normale”.

Astăzi privim în urmă şi vedem consecinţele a tot ceea ce societatea numeşte „deprinderi, valori, protecţie”.

De aceea trebuie să luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca pe un îndrumător pe cărarea vieţii noastre, pentrucă Cuvântul Domnului este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.

Păzeşteţi inima.

Inima este sursa vieţii noastre. De aceea trebuie să ne păzim inima mai mult decât orice, pentrucă de ceea ce vom accepta în inima noastră va depinde viaţa noastră. Cineva a spus că „Cel mai important element al unei personalităţi umane este conştiinţa propriei valori.” În Sfintele Scripturi de multe ori cuvântul inimă este sinonim cu cuvântul minte.

În predica de pe munte Domnul Isus a spus pentru ascultătorii săi următoarele cuvinte:

„Dacă ochiul tău te face să cazi în păcat taiel şi scoate-l de la tine, căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” Matei 5:30

Să nu credem că Domnul Isus ne-a sfătuit să ne scoatem ochiul sau să ne înlăturăm vreun mădular al trupului ci a vorbit figurativ şi s-a referit la lucrul care ne face să păcătuim. Deci dacă anumite lucruri mă fac să îmi schimb atitudinea faţă de oameni, să-mi schimb gândirea şi să-mi fure liniştea şi pacea din sufletul meu atunci le voi refuza de dragul vieţii mele şi a celor din jurul meu.

Pentru viaţa noastră în fiecare zi se duce o luptă spirituală despre care apostolul Pavel spune în 1 Corinteni 10:3-5 „Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”

Chiar dacă trăim în lumea aceasta noi nu luptăm acceptând metodele lumii acesteia cu valorile ei ci luptăm şi trăim după Cuvântul lui Dumnezeu care este puterea lui Dumnezeu. Doar cu aceste arme putem să dărâmăm orice fortăreaţă care se ridică în mintea noastră şi care este un obstacol pentru cunoaşterea lui Dumnezeu

Fie ca fiecare din noi să spună împreună cu Iov “Ţin să-mi scot dreptatea şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele. (Iov 27:6)

Fii sare şi lumină

Caracterul nostru detemină conduita sau ceea ce suntem detemină ceea ce facem. În predica de pe munte Domnul Isus a spus ascultătorilor săi:

„Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.” (Matei 5:13-15)

Trăim într-o lume care se află în descompunere şi în întunericul păcatului. Prin urmare există şi pericolul de a fi contaminaţi de stricăciunea lumii. Domnul Isus spune că noi creştinii trebuie să fim ca sarea care dă gust şi care nu permite stricăciunii să se răspândească. Sarea îşi poate pierde gustul doar atunci când intră în reacţie cu o altă substanţă chimică fără ca să îi mai fire restabilit gustul de a săra. Ca şi sarea creştinii îşi pot pierde puterea de a da gust lumii prin acceptarea anumitor valori care vin în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Şi dacă sarea îşi pierde gustul de a săra nu mai ieste folosită la nimic, ci este aruncată afară unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Pentru ca creştinul să nu-şi piardă gustul de a săra trebuie să rămână la sursă, la Cuvântul lui Dumnezeu.

Un alt pericol de care ne avertizează Domnul Isus este de a fi o lumină, ascunsă şi pusă sub un vas. Izolarea de lume nu este soluţia cea mai bună dar a avea influienţă asupra societăţii în care trăim prin promovarea valorilor Cuvântului lui Dumnezeu iată ceea ce se cere de la noi. O cetate aşezată pe munte nu poate fi ascunsă. Un viaţă trăită în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu nu poate să nu fie văzută. Datoria fiecăruia este să trăiască şi să promveze prin comportament şi vorbire valorile creştine şi să aibă un impact asupra societăţii nepermiţând ca lumea să se strice prin stricăciunea ei şi să zacă în întunericul păcatului.

Încearcă-te pe tine însuţi

Faptul că sîntem cu Scriptura în mîini, faptul că sîntem religioşi, încă nu înseamnă că sîntem şi pe placul lui Dumnezeu: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sînteţi în credinţă — le spune Pavel corintenilor. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sînteţi lepădaţi” (2 Cor. 13:5).

Fie ca fiecare să se cerceteze pe sine însuşi şi dacă nu recunoaşte că Hristos este Domnul şi Mântuitorul să o facă cu credinţă pentru a fi salvat şi a primi în dar iertarea păcatelor şi viaţă veşnică. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să fim sare şi lumină.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s