Invierea lui HristosDupă o iarnă lungă, primăvara ne umple sufletele de fiori, tocmi prin puterea învierii care se manifestă pretutindeni în jurul nostru. Cîţi dintre noi n-ar dori ca puterea învierii să se manifeste în viaţa lor, să ia în stăpînire pustiul care le-a cuprins inima, viaţa, sau diferite aspecte din ea: o relaţie sau alta, să reînvie visurile şi nădejdile spulberate, sau să revitalizeze relaţia cu Dumnezeu. Dar ca întotdeauna au nevoie de o dovadă a învierii Mântuitorului aşa cum a avut nevoie şi Toma.  

 

PIATRA LUATĂ ŞI MORMÂNTUL ESTE GOL

Ca şi astăzi Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov şi celelalte care văzuseră mormântul şi felul cum fusese pus trupul lui Isus în el venise dis-de-dimineaţă şi aduseseră miresmele pe care le pregătiseră pentru ungerea trupului Domnului Isus potrivit cu obiceiul Evreilor chiar dacă aceste miresme costau foarte scump, dar nu mai scump decât zelul şi credincioşia acestor femei faţă de Domnul Isus. Noi obişnuim să facem acest lucru a doua sau a treia zi spre respectul celui decedat pentru a pune un buchet de flori şi pentru a ne aduce aminte de el. Îngrijorate de cine avea să le ea piatra de pe mormânt spune evanghelistul Marcu la 16:3-4 “Femeile ziceau una către alta: “Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.

Au intrat în mormânt dar n-au găsit decât inul cu care fusese înfăşurat trupul Domnului Isus, trupul Domnului Isus lipseşte – Cât de multe explicaţii s-au dat de-a lungul istoriei acestui fapt: că l-ar fi furat ucenicii, că l-ar fi îndepărtat potrivnicii, că Isus ar fi suferit numai o moarte clinică.

Femeile care găsise mormântul gol şi piatra dată la o parte, fiindcă nu ştiau ce să creadă li s-au arătat doi bărbaţi care stăteau unul la capul şi altul la picioarele unde fusese pus Domnul Isus. Ei le-au adus aminte femeilor care erau îngrozite şi nu ştiau ce să creadă cu privire la cele văzute despre cuvintele care le spusese Domnul Isus pe când era încă în Galilea când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie (v.6-7). IATA o vedem pe Maria Magdalena care fuseseră cu Domnul Isus Cristos uitând atât de repede Cuvintele Domnului Isus.

La întoarcerea lor au mărturisit celor 11 ucenici care nu au crezut „basmele” spuse de femei. Petru şi Ioan au dat fuga la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au găsit. Ioan a crezut că Isus este viu.

Vedem că ucenicii nu au inventat mesajul învierii: Dimpotrivă: realitatea, învierii în trup a lui Isus a trebuit să se impună în faţa disperării şi a necredinţei lor.

Hristos a înviat, nu este aici, mormântul lui e gol.

SFINTELE SCRIPTURI

În aceeaşi zi, cei doi ucenici Petru şi Cleopa se duceau la un sat, numit Emaus ce era o departare de doua ore de mers pe jos. Pe drum fiind încă sub impresiile şi sub atmosfera celor întâmplate cu Domnul Isus în zilele ce trecuse vorbeau între ei aşa cum le spusese El însuşi că „Hristosul trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze”. Pe cînd vorbeau ei Domnul Isus sa apropiat de ei şi mergea pe drum împreuna cu ei. Dar culmea culmilor, ei nu l-au cunoscut, ochii lor erau împiedicaţi. Cuvîntul împiedicaţi, din limba greacă, ecratunto înseamnă a continua să fii închis pentru ceva, din context închişi pentru a-L cunoaşte pe Domnul Isus.

Ucenicii mergeau pe drum inspre Emaus dar erau ingrijorati de lucrurile lor, erau preocupati mai mult de lucrurile pamintesti. Domnul Isus care fusese cu ei timp de trei ani si jumatate acum nu este recunoscut de ucenici. Ingrijorarile noastre si problemele noastre ne incurca sa-l vedem pe Domnul si Mintuitorul nostru. El care trebuie sa stapineasca peste viata noastra este impiedicat de noi insisi prin ingrijorarile pe care le avem. Necunostinta noastra, problemele noastre, ingrijorarile noastre, imprejurarile in care ne aflam, suferinta, lipsuri sunt mai mari decit este Domnul Isus. Trebuie sa ma invat ca orice situatie a vietii mele sa fie direcitonata inspre aceea ca sa vestesc Evanghelia oamenilor, fie ia suferinta, fie ea lipsa financiara.

Domnul Isus a inviata ca noi sa avem o viata noua despre care apostolul Pavel a scris ca pacatul nu mai domneste in viata noastra, noi am fost dezbracati de puterea pacatului si asa cum a inviat Domnul Isus din morti tot asa si noi trebuie sa inviem la o viata noua si sa traim pentru El darn u pentru problemel noastre, ingrijorarile noastre. Niciodata nu o sa-l vedem pe Dumnezeu daca o sa lasam ca problemel si ingrijoraile noastre sa fie mai mari decit Domnul Isus.

Pe de altă parte îi vedem pe ucenici care nu L-au recunoscut pe Domnul Isus, Domnul Isus deşi era rămas identic cu el însuşi: se afla într-o stare nouă. Despre această stare a spus Apostolul Pavel: 1 Corinthians 15:50-54 Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească ‘mpărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, 52 într’o clipă, într’o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. 53 Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitânduse trişti.(v17.) Fiecare dintre noi avem Emausul spre care ne îndreptăm trişti paşii atunci când suferim din cauza credinţei şi nădejdii noastre. Remarcati faptul ca El nu le schimba realitatea pe care o stiu, ci le-o coloreaza in alte nuante ale sperantei. Starea noastra depinde de „ochii” cu care privim realitatea din jur. Dar de ce erau ochii lor impiedicati sa-L vada? Ce le-a dat El?

Ca intotdeauna, ne ratacim „pentru ca nu cunoastem nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”. Necunoasterea Bibliei produce multa suferinta, ingrijorare si chiar panica. Cunoasterea lor aduce temelia pe care poate zidi credinta.

După ce Domnul Isus le semnalează lipsa de credinţă în v.25 “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este borba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?”

Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Naşterea – Isaiah 9:6-7 6 Căci un Copil ni s’a născut, un Fiu ni s’a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; ‘l vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. 7 El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi’n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.

Răstignirea – Numeri 21:9 Moise a făcut un şarpe de aramă, şi l-a pus într’o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.

Învierea – Psalm 16:9-10 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte. 10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Cit de delicat este Dumnezeu! „S-a facut ca vrea sa mearga mai departe”. El nu da buzna, nu se invita singur. Ii lasa pe ei sa aleaga, asteapta ca ei sa-L invite. Domnul Isus nu da buzna in viata ta,el asteapta sa il inviti tu in inima ta.

Ucenicii l-au cunoscut la fringerea pâinii şi au spus celorlaţi ucenici.

DOMNUL ISUS HRISTOS

Pe când cei doi ucenici marturiseau felul în care L-au cunoscut pe Cristos şi părtăşia cu el Isus însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: ŞALOM! Adică PACE VOUĂ. Acesta era salutul obişnuit cu care se salutau şi mai înainte dar pe fonul unei tulburări, spaime, necredinţe şi dezamăgiri fără margini, salutul Domnului Isus dobândeşte o importante deosebită. Isus cel invita emană şi dă perspectiva unei păci cereşti.

Vedem că ucenicii şi mai tare s-au speriat: PLIni de frică spaimă, ei credeau că văd un duh.

Isus îi întreabă: Pentru ce sunteţi, tulburaţi? Şi de ce vi se radica astfel de gânduri în inimă? Uitaţivă la mîinile şi picioarele mele! Eu sunt!

Domnul Isus se lasă să fie cercetat de ucenici.

Dragul meu te laşi tu cercetat de Isus, care a înviat şi este viu. Mormântul Lui este gol iar viaţa celor ce cred în El este plină de bucurie. Ai tu bucuria mântuirii în viaţa ta? Crede astăzi în Domnul Isus şi primeşte viaţa veşnică şi iertarea păcatelor.

Hristos a înviat!

Anunțuri

Un gând despre „DOVEZI ALE ÎNVIERII LUI HRISTOS!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s