FII CREDINCIOS

Astăzi ca şi în zilele când Domnul Isus se adresează bisericii din Tiatira, cei ce făceau răul erau o majoritate ascultând de învăţăturile false ale Iazabelei. Ca şi atunci astăzi cei ce fac răul sunt o majoritate şi doar un număr foarte mic a ales să asculte de Cuvintele Domnului Isus Hristos. Oare cum pot cei ce sunt astăzi o minoritate să aibă influienţă într-o lume plină de rău. De aceea mesajul Domnului Isus Hristos adresat bisericii din Tiatira este foarte important. Mesaj în care Domnul Isus se adresează bisericii din Tiatira cu următoarele cuvinte:

Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă: „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rinichii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui. Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate. Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” (Apocalipsa 2:18-29)

Caracterul Domnului Isus Hrisots

Ca şi în celelalte mesaje adresate primelor trei biserici ce le-am studiat până acum vedem că şi bisericii din Tiatira Domnul Isus Hristos se descrie pe sine „ca Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă.” Pentru cei care i-au fost necredincioşi, El este judecător şi executror al pedepsei. Nimic şi nimeni nu poate scăpa din faţa ochilor lui care sînt ca para focului şi care văd totul.

Descrirea Domnului Isus Hristos este nemijlocit legată de problema bisericii din Tiatira. Domnului Isus Hristos i-a dat timp Izabelei să se pocăiască dar ea a respins şi prin urmare Domnul Isus Hristos o va judeca şi o va pedepsi. El a văzut problema şi acum după ce i-a dat timp să se pocăiască o va pedepsi, călcând vinul mâniei lui Dumnezeu în picioare.

Pentru ce Îţi sînt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc? Eu singur am călcat în teasc, şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mînia Mea, şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sîngele lor a ţîşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mînjit toate hainele Mele cu el. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei. Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M-ajute, şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor, şi urgia Mea M-a sprijinit! Am călcat astfel în picioare popoare în mînia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, şi le-am vărsat sîngele pe pămînt. (Isaia 63:1-6).

Fiul lui Dumnezeu se prezintă ca Judecător al celor vinovaţi de necredincioşie. El este, de fapt, Judecătorul întregii omeniri, tocmai pentru că a venit mai întîi ca Miel al lui Dumnezeu ca să ridice păcatul lumii şi să ofere mîntuirea întregii lumi.

Cei care au ales necredinicoşia faţă de Fiul lui Dumnezeu aveau să fie străpunşi de ochii Acestuia, care sînt ca para focului şi în faţa cărora totul este gol şi descoperit.

Starea bisericii din Tiatira

Este demn de remarcat ceea ce Hristos apreciază la această biserică, şi anume la aceea minoritate care a ales să asculte de Cuvintele Domnului Isus Hristos: „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sînt mai multe decît cele dintîi”. Cuvintele lăudabile ale Domnului Isus Hrisots nu se adresează nici de cum Izabelei şi adepţilor ei. Interesant este că comparativ cu celelalte trei mesaje adresate anterior celor trei biserici Domnul Isus Hristos nu îi cere bisericiid in Tiatira să se pocăiască. Se pare că cei ce au ales să asculte de Domnul Isus Hristos nu doar şi-au făcut datoria rămânînd credincioşi lui Dumnezeu dar au confruntat-o pe Izabela şi au îndemnat-o să se pocăiască.

Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!

În biserica din Tiatira se pare că Izabela şi adepţii ei erau mai mulţi decît cei ce ascultau de Domnul Isus Hristos care nu mai puteam să facă o schimbare în biserică. De aceea Domnul Isus Hristos intervine prin judecarea şi pedepsirea celor vinovaţi.

Cum de-au ajuns cei din Tiatira să cadă sub influinţa învăţăturii lui Izabela. Apostolul Pavel în 1 Corinteni 5:6 spune:

Puţin aluat dospeşte toată plămădeala. (1 Cor.5:6).

Învăţătura Izabelei a influienţat o mare parte din biserică. Anume această învăţătură Domnul Isus Hristos o condamnă.

„Iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănînce din lucrurile jertfite idolilor”

Deci evident este că biserica din Tiatira au lăsat ca Izabela, care se credea proorociţă, să înveţe şi prin învăţătura ei să amăgească pe robii Domnului, dedându-se la curvie şi idolatrie. De aceea Domnul Isus i-a dat un timp de pocăinţă care acum expirase şi Izabela avea să fie pedepsită „Iată că am s-o arunc bolnavă în pat.” Iar celor ce s-au lăsat influienţaţi de învăţătura ei, Domnul Isus le va trimite un necaz de cercetare ca să se pocăiască şi să fie salvaţi de mania lui Dumnezeu. Pentru Izabela pedeapsa era déjà hotarită pentrucă nu a vrut să se pocăiască cînd a fost cercetată. Acum rămase adepţiiei ca să se pocăiască prin necazul îngăduit de Domnul Isus “cercetându-le inima şi rărunchii“. Problema lor era “curvia spirituală”, – adică acte de imoralitate legate de mesele cultice din templele idoleşti şi învăţătura străină ce înstrăina pe slujitori de Isus Hristos.

Promisiunea şi atenţionarea bisericii din Tiatira

Aşteptarea Domnului Isus Hristos de la biserica din Tiatira, şi anume de la cei ce nu s-au lăsat influienţaţi de învăţătura Izabelei, este să rămână credincioşi până la urmă şi să păstreze ceea ce au. Cei ce vor rămâne credincioşi până la urmă şi vor apăra Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul Isus le promite că vor stăpâni peste neamuri şi le va da luceafărul de dimineaţă.

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.

Biserica din Tiatira trebuia să rămână lîngă învăţătura Domnului Isus şi nu trebuia să aibă nimic în comun cu învăţătura Izabelei. Doar aşa biserica avea să rămână în prezenţa Domnului Isus Hristos, având o relaţie adevărată cu El, şi stăpânind împreună cu El asupra neamurilor.

Dragul meu, care este relaţia ta cu Domnul Isus Hritos care cunoaşte totul despre viaţa ta?

Celei de-a treia biserică căreia i se adresează Domnul Isus Hristos este biserica din Pergam.

Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc. Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” (Apocalipsa 2:12-17)

Potretul Domnului Isus Hristos

După cum am menţionat mai înainte Domnului Isus Hristos se reflectă diferit însituaţia fiecărei biserici în parte. Pentru biserica din Pergam, Hristos este “Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri”. În Apocalipsa 1:16 este scris că

Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri

Se pare că unii din biserica din Pergam au îndrăznit să ia în mână şi în gura lor o altă sabie, o sabie străină de Hristos.

Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc. (Apocalipsa 2:14-15)

Supărarea lui Hristos era că în Biserica Lui erau toleraţi „nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam… cîţiva care, ţin învăţătura Nicolaiţilor pe care Eu o urăsc” (14-15). Hristos este gata să folosească sabia ascuţită cu două tăişuri împotriva celor care au schimbat sabia gurii lui Hristos, adică Cuvîntul Lui, cu sabia străină a învăţăturilor false.

Situaţia Bisericii din Pergam

Ca şi în cazul celorlalte două biserici Domnul Isus Hritos apreciază credincioşia ei şi faptul că locuieşte unde este scaunul de domnie al Satanei. Se ştie că Pergam a fost centrul ofical al cultului imperial din Asia şi că a fost prima cetate din Asia care a primit permisiunea să zidească un templu dedicat unui împărat în viaţă. Astfel a fost zidit templu lui Agustus încă pe când acesta era în viaţă şi zilnic oamenii trebuiau să îi aducă jertfe şi să i se închine. Pe lângă aceasta în Pergam era situat altarul în formă de tron al lui Zeus cu simbolul şarpelui care îl reprezenta pe Soter.

Cei din biserica din Pergam erau obligaţi să aleagă dintre Hristos şi Satana şi cui să i se supună. Antipa, martorul credincios  al lui Hristos a ales să se supună lui Hristos plătind chiar cu preţul vieţii sale.

Ceea ce apreciază însă Hristos la această biseică este că “nu au lepădat credinţă Mea” chiar când Antipa a fost omorât. Deci moartea lui Antipa a fost un test pentru credinţa multora şi în împrejurarea aceasta biserica din Pergam s-a dovedit a fi credincioasă Domnului Isus Hristos. Antipa a murit pentru mărturia Domnului Isus Hristos.

Bătălia biserici era cu cei ce îşi zic apostoli dar nu sunt, cu cei ce s-au lăsat influienţaţi de învăţătura Nicolaiţilor şi a lui  Balaam. Însăşi apostolul Pavel l-a prevenit pe Timotei de acest pericol spunîndui:

După cum te-am rugat, la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură şi să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau naştere mai mult la certuri de vorbe decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum. Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută. Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării. Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc. (1 Timotei 1:3-7)

Domnul Isus avertizează biserica ca să se pocăiască altfel, va veni la ei în curând şi se va  război cu ei cu sabia gurii Lui.”

Promisiunea bisericii din Smirna

Celui ce va rămâne credincios până la urmă asemenea lui Antipa şi va fi gata să plătească preţul Domnul Isus îi va da să mănânce din mana ascunsă şii va da o piatră albă pe care va scri un nume pe care nu-l ştie nimeni decît cel ce primeşte piatra. În Apocalips 19:12 este scris că:

Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. (Apocalipsa 19:12)

Este ceva asemănător cu inelele de nuntă pe care le primesc doar mirele si mireasa în ziua nunţii. În acelaşi timp este vorba despre o relaţie personală pe care o are cel biruitor cu Domnul Isus Hristos. Într-un fel, această relaţie personală specială este cunoscută doar de cel care se bucură de ea, întocmai după cum numele înscris pe piatra albă este cunoscut doar de cel care o primeşte.

Dragul meu, eşti tu gata să îţi dai viaţa ca şi Antipa pentru cauza Evangheliei? Ce relaţie ai tu cu Domnul Isus Hristos, cu Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri?