Ferice de cei împăciuitori!


Război, ceartă, ură, neînţelegere, ostilitate etc., ne arată cât de mult avem nevoie de pace. Pacea este dorită de fiecare. Şi totuşi ce este pacea şi cine poate trăi cu adevărat pacea în viaţa lui şi cu semenii din jurul său?

Tabara de EFNL 2009 082

Împacă-te cu Dumnezeu.

Fiecare om prin neascultarea sa faţă de Dumnezeu a păcătuit şi a încălcăt poruncile lui Dumnezeu. Păcatul nostru ne lipseşte de slava lui Dumnezeu, sau de prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră şi tot păcatul este ca un zid de despărţire dintre mine şi Dumnezeu. Întrebarea care ne-o punem cu toţii astăzi este: Cum poate un om păcătos să se împace cu Dumnezeu? Slava lui Dumnezeu pentrucă datorită Domnului Isus Hristos şi morţii cu care a murit pentru noi suntem împăcaţi cu Dumnezeu.

Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la împărţirea prăzii. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărîmat, ca în ziua lui Madian. Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşala luptei, şi orice haină de război tăvălită în sînge, vor fi aruncate în flacări, ca să fie arse de foc. Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi:„Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii”. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi în veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor (Is. 9:3-7)

Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine în persoana Domnului Isus Hristos, care a murit pentru păcatele noastre şi a treia zi a înviat din morţi. Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos a împăcat lumea cu Sine fară ca să ne ţine în socoteală păcatele noastre. Conflictul dintre noi şi Dumnezeu a fost rezolvat în persoana Domnului Isus Hristos.

Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. (Romani 5:1-10)

Dacă credem atuncu indiferent de ce ni s-ar întâmpla în viaţa noastră, necazuri, strâmtorări, vom avea pace cu Dumnezeu şi această pace nu ne-o poate fura nimeni, pentrucă ea este în Dumnezeu şi din Dumnezeu. Şi dacă avem pace cu Dumnezeu ce se cere de la noi…

Trăieşte în pace cu toţi.

Ferice de cei împăciuitori…după cum am fost chemaţi de Domnul Isus Hristos să ne împăcăm cu Dumnezeu prin credinţă în El tot aşa suntem chemaţi de El să trăim în pace unii cu alţii. În predica de pe munte Domnul Isus a spus ascultătorilor Săi:

Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.” Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei. Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. (Matei 5:21-24)

Chemaţi să trăim în pace cu fratele nostru. Dacă fratele tău are ceva împotriva ta atunci trebuie să mergi să te împaci cu el. Nu scrie dacă tu ai greşit în faţa fratelui tău dar dacă fratele tău a greşit în faţa ta, nu lăsa ca acest conflict să crească până acolo ca să nu-l mai poţi rezolva ci mergi de vorbeşte cu fratele tău şi caută o relaţie de pace. De ce? Pentrucă Dumnezeu atunci când eu eram vinovat El a făcut primul pas înspre mine. De aceea se cere şi de la mine să fac primul pas faţă de cei ce au greşit şi să caut să menţin o relaţie de pace.

Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ. (Matei 5:25-26)

Este uşor să trăieşti în pace cu cei ce îţi doresc binele dar cum este cu vrăjmaşul tău, care îţi doreşte rău. Oare este posibil să trăieşti în pace cu el? Domnul Isus Hristos spune că trebuie să căutăm să trăim în pace cu vrăjmaşii noştri făcându-le bine şi nu răspunzând cu rău.

Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. (Matei 5:43-48)

A trăi în pace cu toţi înseamnă a iubi până şi pe vrăjmaşii noştri şi a căuta să le facem bine. Pace se vede în dragostea noastră faţă de cei ce ne înconjoară.

Şi dacă am realizat şi acest lucru atunci trebuie să…

Împăcăm pe oamnei cu Dumnezeu.

În Epistola a 2-a către Corinteni 5:18-21 apostolul Pavel spune:

Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:18-21)

Dacă am gustat din pacea lui Dumnezeu atunci suntem chemaţi să rugăm fierbinte pe oamnei să se împace cu Dumnezeu prin credinţă în Domnul Isus Hristos, Cel ce nu a cunoscut păcat, dar care a fost făcut păcat pentru noi ca să fim salvaţi şi îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu.

În predica de pe munte Domnul Isus Hristos ne chemă să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea lui şi toate celelalte lucruri ne vor fi date pe de asupra.

Dragul meu eşti tu un om al păcii? Dacă spui că eşti al lui Hristos pentru cine trăieşti?

About these ads
This entry was posted in Fericirile. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s