FII CREDINCIOS

Iată că s-a mai scurs un an din istoria omenirii şi din viaţa noastră. Suntem la sfârşit de an şi la un nou început de an. Pentru unii anul ce a plecat a lăsat în urmă amintiri plăcute, trăiri importante, realizări măreţe, îngrijorări, bucurii, întristări şi multe alte lucruri. Ce ne va aduce oare anul ce vine? Întristare sau bucurie, succes sau dezamăgiri, câştig sau pierdere, ştim că orice ne va aduce

Haideţi să privim în continuare în Sfânta Scriptură să vedem ce ne-a adus Anul de Îndurare al Domnului.

În Evanghelia după Luca 4:16-19 este scris că Domnul Isus a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde este scris.

„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”

I. Anul de îndurare al Domnului ne-a adus împăcarea cu Dumnezeu.

Naşterea, lucrarea, moartea şi învierea Domnului Isus se întâmplă în timp ce Imperiul Roman împărăţea asupra întregului pământ, Israelul fiind una din ţările asupra căreia imperiul Roman guverna. Evident că pentru Israel, Imperiul Roman era vrăjmaşul nr. 1. Cuvintele ce le-a citit Domnul Isus Hristos sunt din capitolul 61 a sulului proorocului Isaia:

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; ²să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru” (Is. 61:1-2).

Toţi cei ce-L ascultau aveau privirile pironite spre Domnul Isus şi probabil că aşteptau să se citească şi a doua partea versetului 2 din Isaia 61 care vorbea despre ziua răzbunării lui Dumnezeu asupra vrăjmaşului lor şi eliberarea de sub robia lor: „şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru.” Dar Domnul Isus după ce a citit prima parte a versetului a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Probabil că mai mult ca anul de îndurare poporul Israel aştepta ziua răzbunării lui Dumnezeu asupra vrăjmaşilor lor aşa cum a spus-o şi Zaharia în cântarea sa:

„Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mîntuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, care au fost din vechime; mîntuire de vrăjmaşii noştri, şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt, potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că, după ce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.” (Luca 1:68-75).

Domnul Isus însăşi le îndreaptă privirile spre păcatul ce îi robea din interiorul lor şi nu acela din exterior, adică Imperiul Roman. Cu alte cuvinte ceea ce aţi auzit de aceasta aveţi mai multă nevoie decât de ceea ce v-aţi aşteptat să auziţi. Şi ca să confirme aceasta a spus:

„Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.”

Cu alte cuvinte Domnul Isus vrea să le spună ce avea să le spună ucenicilor Săi ceva mai târziu:

„Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.(Luca 9:56)”

Problema ascultătorilor săi ca şi a noastră este în robia păcatului ce ne lipseşte să vedem pe Dumnezeu, ne lipseşte să avem o relaţie adevărată cu Dumnezeu. Păcatul pune un zid de despărţire dintre mine şi Dumnezeu. De aceea Domnul Isus Hristos le atrage atenţia ascultătorilor săi că duşmanul nostru este în noi înşine, este păcatul pentru care vom plăti cu moartea. Apostolul Pavel în Evanghelia după Romani în prima jumătate a versetului 6:23 a spus: „Fiindcă plata păcatului este moartea.” Anul de îndurare al Domnului însemna şteregerea zapisului cu poruncile Lui care stăteau împotriva noastră şi care ne era potrivnic – după cum spune Pavel în Coloseni 2:14. Anul de îndurare al Domnului cerea, în primul rând satisfacerea dreptăţii lui Dumnezeu. Şi această dreptate a fost satisfăcută de Domnul Isus Hristos pe crucea de la Golgota.

Eşti tu gata să primeşti astăzi, îndurarea şi viaţa veşnică adusă de către Domnul Isus Hristos sau asemenea celor din Nazaret vei respinge oferta Domnului Isus?

„Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: «Doftore, vindecă-te pe tine însuţi»; şi Îmi veţi zice: «Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum».

Ceva mai tîrziu, în casa lui Levi, vameşul, Domnul Isus avea să spună:

„Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăină pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Luca 5:31-32).

Domnul Isus a venit ca să ne aducă anul de îndurare al Domnului, adică , să aducă, în sfârşit, împăcarea cu Dumnezeu aşa cum găsim scris în 2 Corinteni 5:18:

„ Şi toate lucrurile acestea sânt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor.”

Isus Hristos „a venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11). De aceea s-a întors spre alţii, spre curve şi vameşi, spre cei dintre neamuri, unde „tuturor celor ce l-au primit, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:21-13). Şi tocmai pentru aceasta S-a făcut Cuvîntul trup şi „a locuit printe noi plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14).

Anul ce vine poate să-ţi aducă îndurare şi împăcare cu Dumnezeu prin credinţă în Domnul Isus Hristos, deci deschide larg uşa inimii tale ca să intre Împăratul Împraţilor în ea şi odată cu El, împăcarea, îndurarea şi sfinţirea ce duc pe un tărâm al Împărăţiei lui Dumnezeu.

I. Anul de îndurare al Domnului ne-a adus restaurarea universului material.

Domnul Isus a venit să aducă anul de îndurare. Ce însemna de fapt acest lucru? Aceasta cuprindea îndurarea lui Dumnezeu faţă de noi împăcândune cu El în Hristos Isus şi restaurarea universului material, nu doar a celui spiritual. Apostolul Pavel în Romani 8:19-23 spune:

“De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus -o-cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că pînă în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.”

Şi această restaurarea a universului material a fost făcută de Domnul Isus Hristos. Domnul Isus învăţa pe oameni restaurând universul spiritual, adică relaţia lor cu Dumnezeu şi vindecând pe oameni de bolile lor restaurând universul material.

Dar cu toate aceste foarte mulţi căutau mai mult rezolvarea universului material decât cel spiritual. Evanghelistul Ioan în 6:22-30 spune:

„Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea, şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: ,,Învăţătorule, când ai venit aici?“ Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentrucă aţi văzut semne, ci pentrucă aţi mâncat din pânile acelea, şi va-ţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea peritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa vecinică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuş Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.“ Ei I-au zis: ,,Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?“ Isus le -a răspuns: ,,Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimes El.“ ,,Ce semn faci Tu, deci“, I-au zis ei, ,,ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?”

Ce cauţi tu mai mult în viaţa ta şi care sunt aşteptările tale de la Domnul Isus Hristos? Unul din prietenii mei mi-a pus o dată o întrebare: De ce Dumnezeu nu-mi trimite un sac cu bani acum? Atunci când cauţi mai mult lucrurile lumii acestea te alegi doar cu dezamăgire şi înfrângere. Ce cauţi tu mai mult în viaţa aceasta, cauţi lucrurile materiale sau pe cele spirituale?

Domnul Isus a spus: căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.

Eu zic deci împreună cu proorocul Isaia: Căutaţi pe Domnul cîtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, cîtă vreme este aproape.

Se apropie sărbătoarea Crăciunului când inimile noastre sunt pline de bucurie pentru că odată cu naşterea Mântuitorului s-a născut şi nădejdea care ne oferă iertarea păcatelor şi viaţă veşnică prin credinţă în Mântuitorul, care este Hristos, Domnul. De sărbătoarea Crăciunului Dumnezeu ne-a oferti cel mai preţios dar, darul vieţii veşnice şi iertarea păcatelor. De aceea frumuseţea sărbătorii nu ar avea nici o valoare dacă ar lipsi sărbătoritul, Domnul Isus Hristos. Aproapte în toată lumea se sărbătoreşte Naşterea Domnului Isus, chiar şi în ţările musulmane este respectată această zi. Totuşi o parte din cei ce sărbătoresc această sărbătoare nu cunosc importanţa acestei sărbători şi persona sărbătorită, Domnul Isus. Acum câteva zile am primit o scrisoare de la unul din ucenici mei care predă Cuvântul lui Dumnezeu la un grup de sportivi şi când aceştea au fost întrebaţi care este semnificaţia Crăciunului nici unul din ei nu a ştiut să răspundă. Haideţi în continuare să vedem ce spune Sfânta Scriptură cu privire la Naşterea Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Privind la naşterea Mântuitorului este imposibil să nu vedem:

1. Timpul naşterii Mântuitorului.

Timpul naşterii Mântuitorului a fost stabilite de către Dumnezeu din veşnicie. Apostolul Pavel spune în Epistola sa către Galateni 4:4: „Dar când a venit împlinrea vremeii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.” Important este că Dumnezeu a stabilit un timp precis pentru naşterea lui Hristos pentru că El lucrează în toatala nevinovăţie şi neprihănire. El este de asupra timpului şi lucrează ca nimeni să nu aducă nici o vină asupra Lui.

Timpul naşterii Mântuitorului a fost prevestit de profeţi. Proorocul Daniel în cartea sa atunci când tălmăceşte visul împăratului Nebucadneţar în cap.2:44-45 spune: „Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic. Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi care a sfârâmat fierul, arama, lutul şi argintul şi aurul.” Piatra care s-a dezlipit fără ajutorul vreunei mâni este Domnul Isus Hristos şi despre aceasta a scris Isaia 28:16 „ aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică, cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.”

Timpul naşterii Mântuitorului este timpul celor mai mari decăderi. Timpul în care se naşte Domnul Isus este unul din cele mai grele şi întunecate perioade din istoria omenirii. Acesta este timpul marilor căderi şi când păcatul domneşte şi când oamenii au atins cea mai înaltă treaptă a răzvrătirii şi perversiunii. Timpul în care se naşte Mântuitorul este timpul când împăratul Roman se declară zeu şi instaurează cultul cezarului dânduşi numele de August ceea ce înseamnă „măreţ” sau cu alte cuvinte „marele zeu”. În oraşele din imperiul roman se aducea jertfa în cinstea îmăratului de două ori pe zi. Jertfa pentru cezar se aducea şi în Templul din Ierusalim. Ironia turoro lucrurilor este că August a vrut să schimbe vremurile şi să facă un recinsământ diferit. De aceea pe fundalul acestor evenimente sună cuvintele evanghelistului Luca 2:1 despre porunca de înscriere a tuturor în cetatea din care era fiecare pentru strângerea impozitelor. Dar Dumnezeu care este Stăpân peste tot pământul şi asupra vremurilor îngăduie să se întâmple acest lucru care l-a făcut pe Iosif cu Maria să meargă în Betleem, cetatea lui David unde s-a născut Domnul Isus Hristos.

Ca şi atunci şi astăzi păcatul stăpâneşte în viaţa noastră lipsindu-ne de bucuria Mîntuirii ce ne-o oferă Domnul Isus Hristos în dar prin credinţă în el. În Sfânta Scriptură este scris că Dumnezeu hotăreşte din nou o zi: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Domnul Isus s-a născut atunci dar El doreşte ca „Astăzi” să se nască şi în inima ta. Astăzi este ziua când prin mărutrisirea Lui ca Domn şi Mântuitor al vieţii tale poţi fi născut la o viaţă nouă, plină de bucurie şi împlinire.

În cel de-al doilea rând când privim la Naşterea Mântuitorului este important să remarcăm

1. Locul naşterii Mântuitorului

Locul naşterii Mântuitorului ca şi timpul naşterii a fost prevestit de prooroci cu mult timp înainte ca să se împlinească. Astfel proorocul Mica care a proorocit în timpul său (733 î.H.):”Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremurile străvechi, până în zilele veciniciei.”

Domnul Isus se naşte pe pământ, în poporul Israel, poporul ales de Dumnezeu pentru împlinirea planului Său de mântuire pentru toate neamurile. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Domnul Isus se va naşte în trup din seminţia lui David din Betleem, oraşul de baştină al împăratului David. Betleem, înseamnă „Casa pâinii”, oraşul în care s-a născut îmăratul David căruia Dumnezeu prin proorocul Ieremia îi promite: „Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.” De asemenea Isaia 9:6-7 spune: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui, Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

Domnul Isus este Împăratul împăraţilor dar pentru el atunci ca şi astăzi nu s-a găsit loc în casa de poposire şi Maria a trebuit să-L nască într-un grajd, să-L înfaşă şi să-L pună într-o iesle. Faptul că nu s-a găsit loc pentru El în casa de poposire este caracteristic pentru Domnul Isus şi de aşteptat pentru El. Pentru El s-a găsit loc doar pe cruce. El căuta loc în inima oamenilor dar nu s-a găsit loc pentru El. El caută şi astăzi loc în inima şi viaţa ta: „Iată, Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Domnul Isus stă la uşa inimii tale, şi bate, şi aşteaptă ca tu să-I deschizi ca să intre şi să-ţi dea bucuria mântuirii. Eşti tu gata astăzi, să-I deschizi inima Domnului Isus Hristos?

În viaţa aceasta mai des deschidem uşa inimii noastre ca: lucrurilor materiale, preacurviei, minciunii, invidiei, gândurilor rele, şi altele iar Hristos rămâne după uşa inimii noastre continuând să bată. Pentru cine şi pentru ce este deschisă inima ta? Deschide uşa inimii tale pentru a primi bucuria mântuirii aşa cum au primit-o magii şi păstorii care şi-au plecat genunchii înaintea Mântuitorului lor. În aceste zile de sărbătoare se găseşte loc în inima ta pentru Domnul Isus Hristos? Isus aşteaptă ca să se nască şi în inima ta.

În cel de-al treilea rând naşterea Mântuitorului ne-a adus cu sine umrări.

1. Urmările naşterii Mântuitorului

Pentru Domnul Isus se începe viaţa de pribegie şi suferinţă. Nu are nimic şi pentru El nu s-a găsit loc în casa de poposire ceea ce ne vorbeşte de o viaţă plină de suferinţă şi pericole. Proorocul Isaia 53:2, prevestind venirea Mântuitorului în această lume a spus: „El a crescut înaintea Lui ca o Odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimi care să ne placă.” Domnul Isus n-a venit în lumea aceasta ca să ne impresioneze cu înfăţişarea Sa ci a venit ca să ia păcatele noastre asupra Sa. El este Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii. Domnul Isus a venit ca să scoată pe cei ce se află în ieslea păcatului şi să îi aşeze în locurile cereşti. Prin moartea Sa, Domnul Isus a proslăvit pe Tatăl şi a adus pacea mult aşteptată de cei vii cât şi de cei morţi. El a ales să facă voia Tatălui zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, Facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” El a ales să facă voia Tatălui ca noi astăzi să avem bucuria mântuirii oferită în dar prin credinţă în El.

Dacă pentru Domnul Isus venirea în acesată lume însemna suferinţă atunci pentru părinţi a sosit timpul marilor răspunderi. În Evanghelia după Ioan 1:12 este scris: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Crezând în Domnul Isus automat facem parte din familia lui Dumnezeu. Şi ca şi membri ai familiei cereşti în Isus Hristos avem răspunderi despre care ne scris apostolul Pavel în Romani 6:2-11: „ Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”

Răspunderile pe care le avem în Isus Hristos sunt:

• Să nu mai trăim pentru păcat…pentru că:
  • Am fost dezbrăcaţi de puterea păcatului care ne stăpânea.
  • Datorită morţii şi învierii lui Hristos am fost înviaţi la o viaţă nou.
• Să trăim pentru Hristos ascultând şi împlinind Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa noastră. Atunci se va vedea bucuria mântuirii în viaţa noastră.

Pentru Betleem viaţa s-a schimbat. În locul unde s-a născut Domnul Isus, grajdul acum se află Biserica Mântuitorului nostru. Păstorii au devenit misionari după ce au auzit vestea bună vestită de către îngeri „După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: ,,Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.“ S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi cari erau întocmai cum li se spusese.”

Viaţa păstorilor, a magilor, a părinţilor şi a Betleemului au fost schimbate prin naşterea Domnului Isus Hrisos. Viaţa mea a fost schimbată prin naşterea Domnului Isus Hristos. Dar viaţa ta a fost shimbată prin naşterea Mântuitorului?

Naşterea Mântuitorului cu timpul ei, cu locul ei şi cu urmările ei pot face ca sărbătoarea Crăciunului să fie cu adevărat sărbătoare. Fie ca Bunul Dumnezeu să ne ajute ca în aceste zile de sărbătoare şi tot restul vieţii noastre să slăvim şi să lăudăm pe Domnul nostru Isus Hristos pentru bucuria mântuirii care am primit-o prin naşterea, moartea şi învierea Sa.